LECTURA DE WEEKEND: Poveste fără sfârșit

Titlu: Poveste fără sfârșit (cu titlul original Die Unendliche Geschichte)

Autor: Michael Andreas Helmuth Ende (n. 12.11.1929 - d. 29.08.1995)

Anul apariţiei: 1979

Scurtă prezentare: Ce este Fantazia? Michael Ende prezintă termenul drept regatul care cuprinde toate fanteziile și poveștile omenirii; universul unde cea mai trăsnită idee prinde aripi, unde orice aventură are trimitere în realitate. ”Poveste fără sfârșit” poartă amprenta unui roman fantastic, a unei povești aparent puerile, însă căpătând grave conotații la un alt nivel pentru ceea ce înseamnă cultură, cogniție.

Bastian Balthazar Bux, personajul principal, este un copil orfan de mamă, cu o mare înclinație pentru lectură. Incipitul romanului ni-l prezintă în ipostaza unui ”hoț”, întrucât fură o carte de la anticariat, cu titlul ”Poveste fără sfârșit”, carte  pe care o va citi în podul școlii pentru a nu fi descoperit.

Din acest moment, realul și fabulosul se unesc într-o simbioză perfectă, iar personaje fantastice precum Nimicul, Mork (trimisul celor care au decis distrugerea Fanteziei cu ajutorul Nimicului), Împărăteasa Copilăroasă nu fac altceva decât ajută la o transpunere a dorinței de cunoaștere a oricărui tip de cititor într-o banală lectură. În acelaşi scop sunt folosite și motive precum Sfinxul, Șarpele Ouroboros, uriașul Antreu (mâncătorul de stânci), Uyulala sau altele.

”A fi prins” într-o carte, aici, este sinonim cu a putea imita perfect comportamentul personajelor, a avea un rol în firul epic, a face parte dintr-un spațiu în care personajele te cunosc și țin cont de tine. O astfel de lume a creat Ende prin scrierea sa, ”Poveste fără sfârșit”, ”o veritabilă pledoarie pentru imaginație” (P. T.). Finalul ei nu-l deduci în timp ce parcurgi paginile cărții, nu-l deduci când ajungi la finanul cărții și nici nu poți propune unul. E pur și simplu fără sfârșit!

Citat: ”Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse și cu părul zbârlit aplecat deasupra unei cărți, citind și iar citind, și uitând de lumea din jurul său, și nebăgând de seamă că-i e foame sau frig […]”, ”Dar dorințele nu pot fi nici provocate, nici înăbușite după cum ai vrea. Ele izvorăsc din adâncurile cele mai ascunse ale ființei noastre, fie ele bune sau rele. Și se nasc fără să ne dăm seama.”, ”Aș vrea să știu, spuse vorbindu-și singur, ce se petrece de fapt într-o carte cât timp stă închisă.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro