Așezat în fața bibliotecii personale înțesată cu mii și mii de pagini documentare alături de peste 1000 de fotografii care au imortalizat aspecte ale Dorohoiului vechi,mă simt dator să răspund celor care deseori ne-au întrebat de ce scriem cu atâta fervoare despre orașul în care trăim.

Noi am considerat Dorohoiul ca un oraș minunat,cu vechi tradiții care au influențat cursul său ascendent în mai toate domeniile de activitate, dar mai ales în învățământ. Acest sector de activitate  a dat țării mari personalități: academicieni, miniștri, generali de armată, profesori universitari, scriitori, pictori, sculptori, sportivi, politicieni, inventatori etc. a căror renume a depășit uneori granițele țării. Învățământului dorohoian i-am întocmit monografiile celor 18 școli care au funcționat aici. 
Personalităților de valoare le-am creionat medalioane incluse în două volume apărute recent. Datele documentare sunt atât de numeroase, alături de volume ale celor care și-au îndreptat privirea și cugetul spre trecut, încât parcă auzim dorința lor de a da glas informațiilor ce le ascund despre orașul nostru drag. Suntem ca într-o cameră sufletească în care stăm la sfat cu cei care au pășit prin Dorohoi și vor ca cititorii noștri să afle despre ei. Poate că nu suntem cei mai îndreptățiți pentru această muncă de cercetare,documentare și redare a paginilor de istorie a orașului nostru, dar am deschis drumul celor care o vor face mai bine.

Pentru articolul de față ne-am aplecat privirea către primăria locală și aportul ei pentru emanciparea Dorohoiului.

Începând cu ziua de 1 iulie 1851, când s-a înființat „eforia târgului Dorohoi”, documentele ne relevă o multitudine de informații despre eforturile acestui for local pentru condiții de viață cât mai bune oferite dorohoienilor. În cei 169 de ani care s-au scurs de atunci până în prezent au fost nu mai puțin de 67 de primari. În această perioadă Dorohoiul a avut  perioade de stagnare din cauza ”cantonării” silite în mai multe rânduri a trupelor rusești. Am fost ocupați și de trupele austriece, însă acestea ne-au lăsat și ceva  pozitiv, care dăinuie și astăzi. Dar năvălirile turcilor și tătarilor pur și simplu ne-au pustiit orașul. În aceste condiții, principalul vector care s-a ocupat de revenirea vieții localnicilor și emanciparea orașului a fost primăria.

Onoarea de a fi primul efor al orașului Dorohoi îi revine lui Mihalache ȘTEFANOVICI. În timpul cât s-a aflat la conducerea localității - între anii 1851-1854 - s-a consemnat cea mai importantă realizare prin înființarea Școlii Primare nr.1 de băieți, la 1 iulie 1851.

Mihalache Ștefanovici era bucovinean de origine. În Dorohoi avea locuința pe strada numită atunci strada Fântânii. Ulterior în casa lui a locuit și tatăl lui Spiru Haret care fusese numit asesor la tribunalul din orașul nostru. Mihalache Ștefanovici va fi reales efor al Dorohoiului în 1857 și 1862.

În anul 1856, la conducerea orașului a fost numit IANCU ATANASIU. Acesta, fiind un înfocat susținător al Unirii Principatelor Române, a fost înlăturat din funcție și înlocuit cu NICOLAE  VOGORIDE, care nu a rezistat decât un an, timp în care nu s-a înregistrat în documente nici un fapt mai deosebit în folosul orașului. 

În continuare, a fost reales Mihalache ȘTEFANOVICI. În timpul mandatului său de efor s-au desfășurat alegerile pentru Divanul Ad-Hoc al Moldovei. Au avut drept de vot 51 proprietsri mari, 14 proprietari de case și negustori, 23 proprietari mici și 12 săteni. Au fost aleși: Mihail Kogălniceanu, aga Iancu Dogan, pitarul Gheorghe Masian, deputatul sătean  Dumitru Savin și doctorul postelnic Costache Vârnav-deputat de oraș.

În anul 1859, anul Unirii Principatelor Române, documentele de arhivă îl atestă ca primar pe MAVRODIN  MANOLIU. În timpul funcționării lui ca efor al Dorohoiului s-a realizat primul recensământ din istoria Moldovei. (va urma) 

Prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO