De-a lungul timpului omul a fost pus în faţa unor evenimente sau descoperiri al căror mister a rămas nerezolvat chiar şi în ziua de azi. Mai jos puteţi vedea zece dintre misterele istorice care au fost intens dezbătute de savanţi.

Ghicitoarea Sfinx-ului
Când spunem Sfinx ne gândim la Marele Sfinx de la Giza, Egipt, dar acesta a fost şi un simbol puternic în Grecia, Fenicia şi în Siria. De fapt, ghicitoarea Sfinx-ului îşi are originile în mitologia greacă. Conform grecilor antici, dacă cineva se întâlnea cu Sfinx-ul, era întrebat: "Care este creatura care dimineaţa umblă în patru picioare, după-amiaza în două, iar seara în trei ?". Dacă răspunsul era greşit, Sfinx-ul îi devora, iar dacă era corect, Sfinx-ul se autodistrugea. Singura persoana despre care se spune că a supravieţuit întâlnirii cu Sfinx-ul a fost eroul grec Oedip, care ar fi răspuns "omul": O fiinţă umană se târăşte în patru labe când e copil, merge pe două picioare când e adult şi cu o cârjă în calitate de al treilea picior atunci când îmbătrâneşte.

Deşi ghicitoarea a fost rezolvată, Marele Sfinx este un subiect care ridică multe semne de întrebare: Cât de vechi este? Cine l-a construit? Şi care a fost scopul pasajelor interioare?

Teorii
Arheologii au contestat vechimea Marelui Sfinx. Conform ştiinţei convenţionale, Sfinx-ul datează din jurul anului 2.500 Î.H şi a fost construit de Faraonul Kafre. Totuşi, în 1989, autorul John Anthony West şi geologul Robert M. Schoch au determinat că cea de-a doua piramidă ca mărime era mult mai veche şi că Faraonul a remodelat-o doar, după gustul său.

Monoliţii din Carnac
Pe coasta nord-vestică a Franţei, în oraşul Carnac din Bretania, ordonate în şiruri paralele, există 3.000 de pietre imense, ce se întind pe o suprafaţă de 12 kilometri. Ansamblul de la Carnac a fost construit în timpul neoliticului, probabil în jur de 3.300 Î.H. Primele excavări de amploare efectuate în 1860, au scos la iveală că mai puţin de 700 dintre cei 3.000 de monoliţi se mai află încă în picioare. În zonă există mai multe monumente funerare megalitice (dolmene).

Conform tradiţiei locale, motivul pentru care pietrele sunt aliniate în şiruri perfect drepte este faptul că reprezintă o legiune romană transformată în piatră de Merlin sau Cornelius Saint.

Teorii
Nu se ştie care este originea sau scopul acestor pietre, dar ipotezele nu au întârziat să apară. S-a spus că există o legătură între pietre şi direcţiile de apus al soarelui la solstiţiu sau că ar fi fost folosite pe post de observatoare astronomice. O altă utilizare ce le-a fost atribuită acestor monoliţi era stocarea anumitor forme de energie, rămase necunoscute până în ziua de astăzi.

Cât despre dolmene, se crede că ele au fost folosite ca instrumente primitive de detectare a seismelor, Bretania fiind zona cea mai activă seismic din Franţa. Echilibrarea pietrelor mari pe pietre mai mici ar acţiona ca un detector de cutremure foarte eficient.

Chivotul Legământului
Chivotul Legământului a fascinat lumea încă din momentul în care a fost menţionat în Biblie, în Exodul 25. Dumnezeu i-ar fi cerut lui Moise să construiască un templu unde israeliţii să-L poată venera pe Dumnezeu, iar în acest templu să fie o cameră specială, numită Sfânta Sfintelor, unde să fie pus Chivotul Legământului. El era descris ca fiind un cufăr masiv din lemn de salcâm poleit cu aur, lung de 118 centimetri şi înalt 78 cm. Deasupra avea doi heruvimi cu aripile întinse. Chivotul conţinea trei artefacte preţioase: cele două pietre cu cele Zece Porunci, Toiagul lui Aaron şi o cupă plină cu mană cerească. Chivotul Legământului a fost nu numai în centrul credinţei israelite, dar avea şi puteri supranaturale.

Teorii
Principala întrebare pe care trebuie să ne-o punem este dacă el chiar a existat. Chivotul Legământului ar fi fost ţinut în Templul lui Solomon până când a fost distrus de către babilonieni, în anul 586 Î.H., după care nu a mai fost văzut vreodată. Iar dacă ar fi existat cu adevărat, el a fost distrus de către babilonieni sau a fost capturat şi mutat?

Civilizaţia de pe Valea Indusului
Primii indieni s-au grupat în state din nordul Indiei antice (Pakistanul de azi), începând cu anul 7.000 Î.H. Prin anul 2.400 Î.H, şi-a construit mari oraşe de-a lungul fluviului Indus, cum ar fi: Mohenjo-Daro sau Harappa.

După 1921, descoperirea ruinelor oraşulului Harappa şi apoi Mohenjo-Daro, au scos la iveală detalii incredibile: erau construite în formă de reţea, asemenea oraşelor moderne, civilizaţia indusului dispunea de un sistem perfecţionat de canalizare, care permite alimentarea cu apă, a inventat o scriitură nedescifrată nici până în ziua de azi şi au dispărut în mod misterios. Străzile oraşelor erau pavate şi mărginite de magazine, iar casele erau dotate cu băi şi duşuri.

Teorii
Iniţial s-a crezut că civilizaţia Indusului a fost distrusă de o invazie indo-europeană, dar teoria nu este susţinută de nicio probă. O altă teorie care încearcă să explice dispariţia civilizaţiei face referire la inundaţiile dese. Recent, însă, oamenii de ştiinţă au afirmat că oraşul Mohenjo-Daro a fost distrus de o explozie nucleară, după ce au fost descoperite straturi groase de humă şi sticlă verde, la fel ca cele găsite în deşertul Nevada, după fiecare explozie nucleară. Nici schimbarea climatică nu a fost exclusă.

Atlantida
Unul dintre cele mai vechi mistere ale lumii, legenda Atlantidei a intrigat umanitatea încă din antichitate. Conform filosofului grec Platon, Atlantida a fost o mare insulă situată undeva la vest de Coloanele lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar), care găzduia o civilizaţie incredibil de avansată. Platon a descris Atlantida ca un loc de o imensă frumuseţe, cu un  palat complex aflat în centrul a trei canale sub formă de inel. El spunea că fiecare rege care moştenea palatul adăuga la el câte ceva, încercând să îşi întreacă predecesorul. Astfel au construit un palat care întrecea oricare altul, atât prin frumuseţe, cât şi prin bogăţie. Se spune că Atlantida şi-a găsit sfârşitul în urma unui cutremur puternic, în urma căruia a fost înghiţită de ape.

Teorii
Se pare că toţi cei care au studiat istoria Greciei au o teorie cu privire la locaţia Atlantidei. În plus, multe alte culturi au relatări despre un mare potop şi chiar numele Atlantida nu este întâlnit exclusiv la greci. Presupuse locaţii ale Atlantidei: Santorini, Grecia, Triunghiul Bermudelor, Munţii Atlas din Maroc şi Tunisia, arhipelagul Azorelor (Portugalia), Creta şi chiar Suedia. S-a spus chiar că unii atlanţi au supravieţuit şi s-au stabilit în Anglia (druizii) sau în Egipt. (DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO