Adevăratele şcoli de meserii au început să se înfiinţeze în ţara noastră după votarea Legii Învăţământului profesional, elaborată de ministrul Instrucţiunii şi Cultelor, Spiru Haret, cel care urmase o parte din clasele primare la Dorohoi.

După votarea acestei legi la 7 aprilie 1900, primăria Dorohoi, cu aprobarea ministerului de resort, a hotărât înfiinţarea unei şcoli inferioare de meserii în oraş, iar ca locaţie a stabilit clădirile din spatele primăriei, ce fuseseră construite pentru unitatea de pompieri. Pentru aceştia din urmă, cu fonduri de la primărie, s-a construit o altă clădire, având 15 încăperi, amplasată la întretăierea străzilor Carmen Sylva şi Vasile Alecsandri, clădire la care se vor adăuga în 1909 remiza şi cazarma.
  
Şcoala Inferioară de Meserii din Dorohoi şi-a deschis porţile la 1 octombrie 1902 după ce s-a rezolvat problema spaţiului şi a cadrelor didactice. Acest lucru nu a fost uşor de realizat întrucât materiile ce trebuiau predate la şcoala de meserii erau destul de pitoreşti, mai ales după 1912. Astfel, limba română forma un singur obiect cu ştiinţele naturii;igiena,istoria şi geografia formau un alt obiect; aritmetica, geometria, technologia, desenul industrial, fizica şi chimia formau un singur obiect; apoi contabilitatea comercială, mecanica practică, educaţia civică completau orarul anilor de studiu.
  
În anul 1904 s-au înfiinţat burse pentru elevii şcolii de meserii.Cinci ani mai târziu, primăria locală, la solicitarea Ministerului Instrucţiunii Publice, a trecut definitiv clădirile ce fuseseră construite pentru cazarma pompierilor în proprietatea Şcolii Inferioare de Meserii. În afară de sălile de clasă, împrejurul curţii mai exista bucătăria cu sală de mese şi două ateliere.
  
În anul şcolar 1902-1903, la cele trei secţii de fierărie, lemnărie şi ferărie au fost înscrşi 38 de elevi. Chiar de la început, şcoala a anunţat că execută lucrări de specialitate pentru particulari sau instituţiile din oraş. Comenzile nu au întârziat să vină pe adresa şcolii, mai ales că se executau şi comenzi de rotărie, docare, trăsuri, pluguri, grilaje de fier, sape şi alte unelte agricole, dar şi pălării. Printre lucrările de mai mare avengură executate de elevii şcolii amintim aici gardul de fier ce împrejmuia Banca  Naţională (situată vis-a-vis de primăria veche) sau repararea în regim de urgenţă a atelierelor şcolii ce fuseseră distruse de un incendiu.
  
În anul 1908, profilul şcolii se măreşte prin înfiinţarea unor clase de croitorie şi cizmărie. În 1920 pe lângă Şcoala de Meserii s-a înfiinţat şi o clasă de ceramică. Şcoala devine neîncăpătoare. Clădirea construită de primărie în anul 1909 ca sediu al uzinei electrice  este solicitată insistent de Şcoala de Meserii ca sediu pentru ateliere, fapt ce se va realiza în anul 1925.
  
În anul 1924, ministrul Instrucţiunii Publice dr. C. Angelescu, care devenise Cetăţean de Onoare al oraşului Dorohoi, a declarat că „va da o mai mare extindere Şcolii de Meserii din Dorohoi”, fapt concretizat şi în supraetajarea localului cu clase, în anul 1924-1925.
  
În anul 1928, pe lângă Şcoala de Meserii din oraş s-a înfiinţat şi Şcoala Industrială de Ucenici unde intrau absolvenţi a 4 clase primare, şcoală deschisă la 10 ianuarie 1928.
  
În anii 1933 şi 1934, internatul Şcolii de Meserii s-a aflat pe strada Ştefan cel Mare într-un imobil cumpărat de la Gheorghe Cristescu.
  
Între anii 1935-1939 şcoala s-a lovit de numeroase greutăţi. Primăria a cerut să fie evacuată şcoala din spaţiul unde se afla, pentru a inaugura un local de teatru, bibliotecă, cămin cultural, local pentru străjerie şi premilitari. Dar situaţia a rămas neschimbată pentru Şcoala Inferioară de Meserii. Din anul 1936, gimnaziul industrial din Dorohoi s-a transformat în Liceu Industrial unde erau primiţi doar absolvenţi a 7 clase elementare. În anul 1939, primăria locală, prin primarul Angel Taţomir, a cerut ca şcoala de meserii să fie mutată în clădirea fostului Seminar teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” unde deja erau instalate dormitoarele regimentului 29 infanterie. Propunerea forului local s-a lovit de refuzul guvernului.
  
În anul 1942 liceul industrial ia denumirea de Şcoala Tehnică Industrială Grad I de băieţi. Este interesant de menţionat aici că unul din obiectele care se predau se numea „aviaţia”, obiect predat de directorul şcolii - Gheorghe Gabroveanu. În 1944, în clădirile acestei şcoli şi-au ţinut cursurile şi elevii Liceului Israelit din oraş.
  
Noul regim instaurat după 23 august 1944 a considerat că şcolile profesionale nu corespundeau cu ţelurile lor. Ca urmare, au desfiinţat în 1952 această şcoală care, în cei 50 de ani de activitate a dat peste 585 de specialişti în diverse meserii. Ulterior, ea va fi continuată de Şcoala Tehnică de mecanici agricoli care a funcţionat în fostul campus al regimentului 29 infanterie de pe Bdul Victoriei.
  
Printre directorii Şcolii dorohoiene de meserii reţinem numele lui Gabriel Mihăilescu (primul ei gospodar), Gheorghe Gabrovescu şi ultimul director - profesorul de matematică Dumitru Ghenghea. Dintre cadre didactice: profesorul-maistru Ion Ursache cu specializarea sculptură, părintele Dumitru Furtună care a predat aici religia, profesorul absolvent al Universităţii din Cernăuţi Ilie Colban care a predat geografia, profesoara de limba română Elena Colban, Ciocârlan Ecaterina, sora generalului Constantin Ilasievici, care a predat limba germană ş.a. Dintre absolvenţi îi amintim pe: Cracană Gheorghe, Dorneanu Petru, Moisa Radu, Mandachi Laurenţiu, Baltaru Paul, Palamaru Gheorghe ş.a. care, la locul lor de muncă, s-au dovedit a fi maeştri în meseria lor, urmare a bunei pregătiri profesionale la Şcoala de Meserii Dorohoi. prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO