„Curierul Român”, ziar ce apărea la Botoşani de la 19 noiembrie 1898, nota în paginile sale că prefectul judeţului Dorohoi, D.P. Moruzi, a intervenit la Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru crearea unei şcoli profesionale de fete în urbea Dorohoi, subliniind că o parte din cheltuieli vor fi suportate de judeţ. Din corespondenţa purtată între Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, condus de Spiru Haret, şi primarul oraşului Dorohoi, Gheorghe Marcu, aflăm cât de mult dorea conducerea oraşului nostru să înfiinţeze o şcoală profesională de fete, în timp ce şcoala profesională de băieţi se deschisese deja în 1902. Primăria, neavând fondurile necesare în acest scop, a fost nevoie de o iniţiativă particulară pentru a înfiinţa un gimnaziu de fete în oraş, cu profil profesional.
  
Cea care a „îndrăznit” a fi un pionier în această direcţie a fost Lucreţia Enescu, rudă a marelui muzician George Enescu.Şcoala a fost deschisă în anul 1903, pe strada Grigore Ghica la nr. 42,într-o locuinţă repartizată acestei şcoli particulare. Primăria locală s-a implicat activ în înzestrarea şcolii cu material didactic împrumutat de la şcolile din oraş.
  
Şcoala Profesională particulară de fete îşi desfăşura activitatea conform programului şcolilor de stat similare.Datorită perseverenţei directoarei Lucreţia Enescu, rezultatele nu au întârziat: elevele au dat serbări, s-au organizat expoziţii cu lucruri ale elevelor şcolii mult apreciate de vizitatori, au participat la diferite acţiuni organizate la nivel orăşenesc şi au luat parte la multiple iniţiative cu caracter gospodăresc.
  
În anul 1911, când s-a emis Legea Învăţământului Profesional al fetelor, un mare grup de părinţi dorohoieni, având susţinerea primarului Romulus Bălănescu, s-au adresat Ministerului de resort pentru a se înfiinţa şi la Dorohoi o astfel de şcoală de stat. Aprobarea a sosit destul de repede. Primăria a închiriat pentru şcoala profesională „pentru câţiva ani” casele Mariei Cristescu de pe str. Al.I. Cuza. La propunerea Consiliului Comunal local, noua şcoală a primit numele de „Domniţa Ileana”, fostă principesă a României, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria.
  
Durata cursurilor era de 5 ani, timp în care elevele învăţau două meserii: croitoria şi rufăria. Prima directoare a Şcolii Profesionale de fete „Domniţa Ileana” a fost Octavia Popea, devenită ulterior prin căsătorie, Octavia Răutu. Printre cadrele didactice: Constantin Ciocoiu la religie, Octavia Popea la limba franceză şi limba română, Gheorghe Pascu la matematică, desen şi caligrafie, A. Ivaşcu Vasiliu.
  
În primul an de activitate s-au înscris nu mai puţin de 60 de eleve. La sfârşitul anului şcolar se încheiau două medii: una pentru lucru manual şi a doua pentru celelalte obiecte. La absolvirea clase a V-a (corespunzător clase a IX-a de astăzi), elevele dădeau examen de diplomă, teoretic şi practic. Prima serie de 27 eleve promovate a absolvit în anul 1916 cu 21 posesoare de diplomă.
  
În anul 1914, directoarea Octavia Răutu a editat un anuar al Şcolii Profesionale de Fete, Gradul I „Domniţa Ileana”, acesta fiind primul de acest gen tipărit în şcolile dorohoiene. În timpul primului război mondial, cursurile şcolii au fost suspendate. Localul ei a fost transformat în spital pentru răniţi, iar elevele au lucrat efecte pentru armată într-o casă particulară transformată în atelier casele lui Scarlat Rosetti pe strada Ciornei (astăzi strada Lt. Andrei). Aşa că anul şcolar 1916-1917 a fost pierdut de către elevele acestei şcoli. În anul următor, 1917-1918, elevele au învăţat în localul „Cooperativei” Dorohoi, în câteva camere de la etaj, deoarece în localul lor învăţau elevii de la Liceul „Gr.Ghica VV”.
La 1 octombrie 1918, elevele Şcolii profesionale au revenit în localul lor în locuinţa construită de deputatul D.P. Moruzi de pe str. Al.I. Cuza, locuinţă în care a locuit şi fostul primar al Dorohoiului, Vasile Calcântraur.
  
Mai menţionăm aici că alături de elevele de naţionalitate română erau înscrise şi multe eleve evreice, care erau bune la învăţătură şi, alături de colegele lor, au ridicat prestigiul şcolii profesionale. Studiind documentele de arhivă ale şcolii am remarcat că de-a lungul anilor s-au înscris aici eleve ale căror părinţi erau ofiţeri superiori, primari, profesori, industriaşi, funcţionari, preoţi, avocaţi, medici, ingineri. Pe lângă alte motivaţii, una din explicaţii ar fi şi faptul că în Dorohoi nu exista în acei ani nici un gimnaziu de fete care să răspundă dorinţei de cunoaştere şi lărgirii orizontului cultural pentru tinere.
  
Din 1919 este numită directoare a Şcolii Profesionale de fete Maria Elefterescu Urzică, soţia căpitanului scriitor şi publicist Spiridon Urzică. Activitatea instructiv-educativă şi cea profesională a continuat cu succes până în 1935. Începând din acest an, condiţiile de funcţionare ale şcolii devin din ce în ce mai grele, ceea ce a determinat-o pe directoarea de atunci, Natalia Zamfir, să afirme că „şcoala îşi duce activitatea într-un oraş uitat de lume şi de Dumnezeu”. Din anul 1937, şcoala s-a transformat în liceu industrial cu durata de 8 ani.
  
Ne facem o datorie de onoare să amintim numele unor cadre didactice cu activităţi de excepţie la acestă şcoală: Octavia Răutu profesoară de limba română şi limba franceză; Ciocârlan Ecaterina profesoară de limba germană; Iulia Moraschi (Oniţă după căsătorie) profesoară de desen, maistrele Eleonora Iancu, Elena Tatulici, Ana Ştefănescu, Elena Zarojanu. Lucrările artistice realizate de eleve la orele de lucru manual covoare, carpete, lenjerie de pat, lenjerie de corp, feţe de masă, perdele, cămăşi, milieuri, rochii etc. au fost în vogă în acei ani, erau foarte căutate şi poate şi astăzi ar fi obiecte de admiraţie pentru dorohoieni. Nu este de mirare că foarte multe din lucrările elevelor şcolii au constituit exponate de onoare la diferite expoziţii organizate în oraş, iar primăria locală a hotărât să trimită din ele şi la Cernăuţi şi apoi la New York. Nu ştim dacă acţiunile au fost finalizate dat fiind războiul care a întunecat cerul ţării şi al lumii.
  
Şcoala Profesională de fete „Domniţa Ileana” şi-a continuat activitatea şi după terminarea celui de al doilea război mondial. Însă, instalarea comunismului în România cu noile condiţii impuse învăţământului românesc şi cu alte norme de organizare a acestuia, a dus la desfiinţarea ei în anul 1949. Elevele care nu terminaseră ciclul de studiu au fost transferate fie la Şcoala Normală de fete din oraş, fie la alte şcoli. (Prof. Dorina Mandachi)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO