Călătoria noastră prin trecutul învăţământului dorohoian va cuprinde câte o mică prezentare a celorlalte şcoli înfiinţate în oraş, după care vom încerca să scoatem în relief apariţia şi dezvoltarea sportului pe aceste meleaguri, cu multe noutăţi interesante din toate sporturile ce s-au practicat la Dorohoi, rolul celor două regimente stabilite aici, traiectoria unor instituţii mai importante etc. Istoria oraşului nostru este bogată în evenimente şi are încă multe pagini nescrise. Deocamdată suntem la capitolul scris de şcolile dorohoiene.
  
Încă din anul 1818, când s-a înfiinţat în Moldova o cursă poştală ce lega oraşul Iaşi de Lemberg (Lvov-ul de astăzi), în oraşul Dorohoi s-a înfiinţat o staţie pe strada Poşta Veche (astăzi strada Cercetaş Ştiubianu) prin care s-au stabilit relaţii comerciale cu vecinii săi din nord sau răsărit. În 1865, judeţul Dorohoi s-a alipit Camerei de Comerţ din Botoşani. Insă, nici în Botoşani şi nici în Dorohoi nu existau cadre specializate în domeniul comerţului. În anul 1909, ia fiinţă la Dorohoi o Şcoală de Adulţi-curs seral pe lângă Gimnaziul de băieţi “Gr.Ghica VV”, subvenţionată de primăria locală şi la iniţiativa neobositului primar, avocatul Gheorghe Marcu.
  
Oraşul Botoşani a reuşit să înfiinţeze o şcoală comercială în anul 1914, şcoală la care au învăţat şi copii din Dorohoi.În 1923, şcoala comercială botoşăneană a fost transformată în Liceu Comercial.
  
Ca un ecou pozitiv al acestei lăudabile acţiuni, în anul 1924 s-a înfiinţat la Dorohoi Şcoala Elementară de Comerţ. A fost un răspuns al ministerului de resort la doleanţele unui grup de părinţi şi tineri care voiau să-şi completeze studiile în acest domeniu. Iniţiativa înfiinţării şi reuşita acestui act cultural s-a datorat Ateneului Român din Dorohoi, respectiv preşedintelui Gheorghe Ghe. Burghele şi directorului Camerei de Comerţ din Botoşani, S. Labin.
  
Cursurile Şcolii Elemetare de Comerţ din Dorohoi au început la 1 noiembrie 1924, în localul Şcolii Primare Mixte nr. 3 de pe strada Carmen Sylva. Şcoala va găzdui şi pe „fiii fraţilor noştri bucovineni şi basarabeni”. Sfinţirea a fost oficiată de părintele Dumitru Furtună.Printre cei care au vorbit cu acest prilej amintim pe Gheorghe G.Tomaziu-primarul oraşului, Emil Dobru-directorul şcolii şi al Băncii Naţionale a României filiala Dorohoi.
  
În primii ani de funcţionare au fost primiţi în prima clasă de gimnaziu comercial copii cu diferenţe până la 6 ani, dar cu toţii aveau la bază cele 4 clase primare. De-a lungul anilor, până în anul 1940, din cei 211 absolvenţi 124 erau evrei,ceea ce este explicabil dacă luăm în considerare meseriile părinţilor acestor copii.
  
Întrucât Şcoala Elementară de Comerţ nu avea un local propriu, cu acordul conducerii Liceului de băieţi „Gr.Ghica VV”, sediul ei a fost stabilit pe strada Grigore Ghica nr. 49 în clădirea unde ulterior a funcţionat Palatul Copiilor.
  
âChiar de la început şcoala s-a numit „Principele Carol” (1924-1928), apoi s-a numit Şcoala Elementară de Comerţ „Regele Mihai” (1930-1936); din 1936 şcoala a avut durata cursurilor de 4 ani; apoi s-a numit Şcoala Medie Tehnică de Administraţie Economică (1948-1952). În aceşti ultimi ani şcoala se transformase în liceu.
  
Până la al doilea război mondial, printre absolvenţii Şcolii comerciale dorohoiene s-au aflat şi doi ziarişti şi publicişti: Râncu D. George, absolvent în 1928 şi Broscăuceanu Ion-absolvent în 1931. Amândoi, încă de pe băncile şcolii au editat revista „Glasul singurătăţii”.
  
Începând cu anul 1940, şcoala a început să întâmpine greutăţi în funcţionare. Nu mai puţin de 6 profesori au fost concentraţi, fapt ce a lăsat un gol imens în programul instructiv-educativ al şcolii.
  
Cu ajutorul legionarilor din Dorohoi s-a înfiinţat o cantină şcolară pentru elevii săraci sau pentru copiii ai căror părinţi fuseseră chemaţi să-şi servească ţara sub arme, iar în 1941, pentru prima oară, au fost acordate o serie de burse elevilor cu probleme.
  
Şcoala avea şi o bibliotecă cu salariat angajat; era bine „aprovizionată” cu cărţi de specialitate, dar şi de beletristică.
  
Singura fabrică din oraş era cea de pălării a fraţilor Rapaport, înfiinţată în anul 1930, la care lucrau 44 de salariaţi. Pe lângă această fabrică mai existau:două fabrici primitive de lumânări, şase cuptoare de cărămidă, şapte fabrici de apă gazoasă, numeroase ateliere mici de ceramică, trei tipografii, două ateliere de teracotă, o fabrică de săpun, mai multe cuptoare de var. Deci, nu prea existau locuri de muncă pentru absolvenţii Şcolii dorohoiene de Comerţ. Ca urmare, majoritatea dintre ei îşi înjghebau o afacere proprie, alţii se angajau la băncile din oraş, la primărie sau cooperative.
  
Începând cu anul 1948, când şi-a schimbat numele în Şcoala Tehnică de Administraţie Economică (cunoscută şi sub iniţialele STAED), întrucât numărul elevilor era foarte mare, Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh.Asachi” a cedat localul acestei importante unităţi şcolare. În anul 1951, când devenise Şcoala Medie Tehnică de Comerţ, şi-a încheiat activitatea, „toate bunurile sale fiind predate primăriei locale”.
  
Nu putem încheia scurta prezentare a acestei şcoli fără a aminti numele emineţilor profesori Mihai Soroceanu şi Dumitru Ghenghea-foşti directori a acestei instituţii, a profesorilor Mircea Florea (la obiectul geografie şi ştiinţele naturale), Pintilie Pantelimon (desen şi educaţie fizică), Elena Colban, Valeria Alaci, Ilie Colban despre a căror seriozitate şi profesionalism se pot scrie pagini întregi.
  
Pe lângă activitatea strict instructivă desfăşurată de elevii şcolii, merită menţionată excelenta prestaţie sportivă a echipei de gimnastică, atletism, volei şi fotbal a STAED. Numele elevilor Tudose Aurica, Stan Lili-Pufi, Mandachi Mihai, Tănase Petru,Rotaru Dumitru, Tacu Alexandru au rămas înscrise în istoria sportului dorohoian. Prof. Ilarion Mandachi

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO