După cele două şcoli de băieţi- Şcoala Catehetică înfiinţată în anul 1766 şi Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gheorghe Asachi” înfiinţată în anul 1851 – a urmat deschiderea primei şcoli primare de fete, fapt realizat la 5 decembrie 1860.
  
Prin actul 2869 din 10 septembrie 1858, căminarul filantrop Dimitrie Vârgolici dăriueşte primăriei Dorohoi o clădire situată pe strada Adormirea (Strada Al.I.Cuza de astăzi) cu condiţia specificată clar de donator ca aici să funcţioneze o şcoală. Clădirea era încăpătoare: avea 7 (şapte) camere, două antreuri (holuri) şi în curte avea o atenansă servind drept magazie. Dar, totul era în paragină, acoperişul era distrus de intemperii, lipseau ferestrele, duşumelele erau degradate etc. Primarul oraşului, Gheorghe Mavrodin, a fost de acord cu deschiderea acestui lăcaş de cultură, dar fără a acorda sprijinul necesar remedierilor ce se impuneau. Aşa şi-au început viaţa şcolară primele fete din Dorohoi: într-o şcoală fără acoperiş şi ferestre, fără catedră, bănci sau scaune. Abia ulterior, cu ajutorul unor oameni de bine s-au făcut unele reparaţii urgente. Odată cu anul 1863, primarul Emil Budişteanu a acordat şcolii un sprijin substanţial, a reparat tot ce era necesar, a procurat material didactic, bănci,scaune şi catedre. Totuşi, în 1868, şcoala a fost frecventată de puţine eleve, doar 67, după cum urmează: în clasa I- 45 eleve, în clasa a II-a 12 eleve, în clasa a III-a 10 eleve.
  
Dar, în anul 1871, ministerul a închiriat localul Şcolii primare nr.1 de fete „Vârgolici” unui militar de carieră,punând primăria în faţa faptului împlinit.
  
Pe locul unde astăzi se află Catedrala oraşului şi o parte din clădirea colegiului „Gr.Ghica VV” existau casele familiei doctorului Chernbach, cumpărate de acesta de la familia Ghinescu. Casele erau scoase la vânzare şi primăria le-a cumpărat, astfel că şcoala de fete s-a mutat aici în anul 1871.
  
Clasele erau supraaglomerate şi procesul instructiv-educativ se desfăşura foarte greu. Abia în anul 1879 s-a aprobat încă un post de învăţătoare la clasa a II-a, clasă la care funcţiona doar un cadru didactic la 80 (!) de eleve. Tot în acest an 10 eleve sărace au primit de la şcoală îmbrăcăminte, obţinută de la oameni binevoitori.
  
Primăria Dorohoi nu a rămas indiferentă în faţa înstrăinării ilegale a localului donat de căminarul Vârgolici. Ea a sesizat în repetate rânduri organele în drept că este posesoarea ilegală a casei Vârgolici, mai ales că maiorul Dimitrie Macri, locatarul imobilului, nu mai plătea chirie şi chiar i se pusese sechestru pe bunuri. Prin decizia judecătoriei Dorohoi nr. 3264 din 22 aprilie 1885, casa Vârgolici reintră în posesia Comunei Dorohoi, care îşi lua obligaţia de a muta Şcoala primară nr. 1 de fete “Vârgolici” în localul ei iniţial. Însă acest transfer se realizează abia în anul 1890. În dosarul “Primăria oraşului Dorohoi” nr. 57-102/1887 aflat la Arhivele Statului Direcţia Judeţeană Botoşani  aflăm următoarea specificaţie: “Ograda Şcolii Primare nr. 1 de fete D.Vârgolici era de la casele vechi în sus”.
  
Dar, şcoala încă se lovea de greutăţi materiale. S-au găsit totuşi oameni de bine care au ajutat supravieţuirii şcolii. Spre exemplu, în anul 1882, mama viitorului istoric academician Nicolae Iorga, a donat şcolii “Vârgolici” 10 (zece) exemplare din volumul “Flori literare” pentru premierea elevelor merituoase.
  
Numărul elevelor a scăzut simţitor în anul şcolar 1883-1884 din cauza epidemiilor contagioase ce bântuiau prin oraş. Treptat,situaţia a revenit la normal. De asemenea, înfiinţarea Şcolii profesionale de fete Gradul I “Domniţa Ileana” în anul 1911 a impulsionat părinţii să-şi înscrie copiii la Şcoala primară de fete “Vârgolici”,de unde, după absolvire puteau continua cursurile pentru a învăţa o meserie.
 
 În anul 1918 este numită directoare la Şcoala Primară nr. 1 de fete “Vârgolici” institutoarea Elena Cuparencu, care, anterior, predase la şcoala română din Constantinopol. În scurtul timp cât a fost directoare a amenajat în şcoală, cu mijloace proprii, un frumos muzeu şcolar în care se puteau vedea naturalizate diferite păsări şi animale, alături de alte exponate ale ştiinţelor naturii.
  
În anul 1938, la iniţiativa directoarei şcolii, Emilia Robu, s-a amenajat cu ocazia festivităţii de sfârşit de an şcolar o expoziţie cu lucrări executate de eleve la orele practice: cămăşi, ii, feţe de masă, căciuliţe, păpuşi, genţi, rochiţe, carpete, lucrări din plastilină, desene, hărţi etc. De asemeni, în şcoală exista şi un atelier de ţesut covoare care aducea un substanţial venit şcolii aflată într-o situaţie financiară destul de precară.
  
Al doilea război mondial a adâncit criza din ţară, ceea ce a dus la desfiinţarea Şcolii Primare nr. 1 de fete “Vârgolici” şi alipirea ei la Şcoala primară nr. 1 de băieţi “Gheorghe Asachi”, care a devenit din 1943 şcoală mixtă. Localul şcolii “Vârgolici” a devenit peste câţiva ani sediul Grădiniţei nr. 6, aşa cum este şi astăzi.
  
În cei 83 de ani de funcţionare a Şcolii Primare nr. 1 de fete “Vârgolici” au fost numite 12 directoare: Vilner Maria (1860), Morţun Maria (1861), Dobrea Ana (1863), Marcianu Valeria (1879), Erbiceanu Ecaterina (1887), Tomaziu Aglaia (1901), Pascu Camelia (1906), din nou Tomaziu Aglaia (1907), Şerban Alise (1915), Cuparencu Elena (1918), Dumitriu Elena (1921), Salust Maria ( 1929), Robu Emilia (1938-1943-anul comasării şcolii de fete cu şcoala de băieţi).
  
Dintre învăţătoare nu trebuie uitate numele unor cadre de certă valoare profesională: Teodorescu Eufrosina, Munteanu Maria, Lavric Elena, Nistor Speranţa, Braha Eugenia. Urmare a muncii instructiv-educative a corpului didactic de la Şcoala Primară nr. 1 de fete “Vârgolici” au absolvit aici eleve cu cunoştinţe de bază bine consolidate: Holban Marta (absolventă în 1908),Bossie Penelopa (1911), Budişteanu Constanţa (1911), Anastase Emilia (1921), Timuş Maria (1922), Şerban Florica (1922), Prusac Maria (1941), Grigorescu Carmen (1943), ş.a.
  
După comasarea cu şcoala de băieţi, iniţial, clasele erau alcătuite paralel una cu fete şi una cu băieţi. Abia peste câţiva ani clasele vor deveni mixte, şi, aşa cum am notat într-un episod anteror, şcoala s-a instalat în localul propriu de pe strada Gării luând numele de Şcoala nr. 1 “Octavian Cotescu”. Oare acestă din urmă şcoală se consideră continuatoarea fostei Şcoli Primare nr. 1 din Dorohoi ? prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO