Existenţa unei şcoli primare cu numărul 3 este atestată documentar încă din anul 1868 într-un proces-verbal al Consiliului Primăriei Dorohoi în care citim că „se solicită de către Institutoarea superioară alocarea unei sume de bani pentru repararea localului”.

Procesul verbal este semnat de primarul oraşului Ion Tăutu şi de încă 7 consilieri. Din dosarele existente la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului filiala Botoşani nu mai aflăm nimic despre Şcoala Primară nr. 3, dar frapant este faptul că în oraşul Dorohoi nu exista atunci nici o şcoală nr. 2…
  
În anul 1895, consiliul comunal Dorohoi,condus de primarul Nicolae Mihail, hotărăşte să înfiinţeze o nouă şcoală, întrcât cele existente în oraş erau supraaglomerate. Ca locaţie a fost închiriată o clădire de la cetăţeanul Ioan Gorgos pe strada Naţională (astăzi strada George Enescu), alături de locul unde se află actualmente Casa Municipală de Cultură. Ca director al şcolii nou-înfiinţată a fost numit institutorul I. Niculescu Radu.
  
În anul următor, la 5 ianuarie 1896, când primar era avocatul Gheorghe Ghe. Burghele, iar printre consilieri era Ion Teodoreanu-tatăl lui Păstorel Teodoreanu, s-a hotărât şi votat ca această şcoală nou înfiinţată să poarte numele de „I.C.Brătianu” şi, de asemenea, porţiunea din strada Naţională ce ţinea de la Podul Căsăpiei până la intersecţia cu strada Jijia să poarte tot numele marelui om politic român I.C.Brătianu.
  
Un an mai târziu însă, datorită faptului că spaţiul rezervat şcolii nu era propice unui învăţământ normal (fără bănci, camerele erau mici şi întunecoase, nu era spaţiu de joacă şi recreaţie pentru elevi etc.) şcoala s-a desfiinţat,iar elevii ei au fost repartizaţi la şcolile primare nr. 1 şi nr. 2 din oraş. Ca urmare, două cartiere destul de populate din oarş nu aveau o şcoală pentru sute de copii, care trebuiau să străbată o cale destul de lungă până la şcolile primare existente.
  
Se impuneau măsuri de remediere a acestei situaţii. Aşa că, la data de 12 octombrie 1918, primarul Constantin Cuparencu, împreună cu consilierii au hotărât să cumpere un nou local. Este vorba de locaţia pe care se află astăzi Casa Municipală de Cultură. Având aprobarea Ministerului Instrucţiunii Publice, casa a fost închiriată, mai ales avându-se în vedere că în spatele ei exista o porţiune destul de mare de teren aflată în proprietatea primăriei, teren ce putea fi transformat şi amenajat drept curte pentru recreaţia elevilor.
  
La 1 septembrie 1918, Şcoala Primară nr. 3 şi-a reînceput activitatea. Din lipsă de spaţiu suficient, cursurile s-au desfăşurat la Şcoala Primară nr. 1 de fete „Vârgolici”. Director a fost numit Constantin Lavronschi.
  
Abia în 1923 primăria locală a obţinut fonduri pentru construirea unui local modern pentru Şcoala Primară nr. 3. Lucrarea a fost finisată în anul 1926. Clădirea avea 7 camere la parter şi 7 camere la etaj. În anul 1927, clădirii i s-a făcut un adaos prin construirea în curte a două camere destinate pentru bucătărie şi spălătorie.
  
Până în anul 1929, localul şcolii Şcolii Primare nr. 3 a fost supraaglomerat deoarece aici învăţau şi elevele Şcolii Pedagogice de fete. Acestea din urmă aveau la etaj şi două camere folosite ca dormitoare. Tot în acest an, 1929, Şcoala Primară nr. 3 a devenit mixtă.
  
În anul 1927, elevii săraci au primit ajutoare de la Crucea Roşie-filiala Dorohoi, prin prin preşedinta ei Maria Bantaş- institutoare la Şcoala Primară nr. 2 de fete. Organizaţia de Cruce Roşie din oraş, după cum am afirmat şi în episoadele anterioare, avea o activitate intensă şi benefică locuitorilor dorohoieni.
  
Revista „Cuvântul nostru” (Dorohoi) din ianuarie 1934 ne informează despre „expoziţia şcolară deschisă la Şcoala Primară Mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu” cu hărţi, desene, obiecte de lucru manual”. În anul următor, 1935, o parte din lucrările elevilor au fost trimise la expoziţia organizată la Cernăuţi. O altă expoziţie foarte apreciată a fost prezentată în 1937 când şcoala era condusă de neobositul învăţător Vasile Cornescu. Expoziţia cuprindea cusături, rochiţe, feţe de masă, şerveţele, cămăşi, şaluri, carpete „care te captau cu armonia culorilor”.
  
Din anul 1964, şcoala primară Mixtă nr. 3 a funcţionat în clădirea Casei de Copii şcolari nr. 2 de pe Bulevardul Victoriei (clădirea fostului Seminar Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul”). Ulterior, în 1974 Şcoala Primară Mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu” s-a desfiinţat.
  
Valoarea acestei şcoli a fost dată atât de conducerea ei cât şi de cadrele didactice de o incontestabilă ţinută profesională care au funcţionat aici.
  
Directorii Lavronschi Constantin, Cornescu Vasile, Pandele Romulus, Iancu Gheorghe, Alexandru Gheorghe care au condus şcoala până în 1948 şi-au asumat această funcţie cu deosebită responsabilitate şi grijă permanentă pentru bunul mers al activităţii instructiv-educative. Din corpul didactic au făcut parte profesori şi învăţători de o ireproşabilă ţinută profesională precum: Matilda Alexandrescu, Elena Păun, Vasile Lavric şi Elena Lavric, Emilia Robu, Isidor Tatulici, Mina Cohn, Saly Trebici – nume care nu ar trebui să lipsească din cartea de onoare a învăţământului dorohoian.
  
Printre cei care nu au înşelat aşteptările cadrelor didactice ale acestei şcoli se află mulţi elevi cu note maxime care, ulterior, au devenit cunoscute şi apreciate în profesia aleasă:  Danilov Bercu, Guţic Octav, Yagher Moritz, Iacobescu Romeo, Bossie Angela, Vald Renee, Bâgu Gheorghe, Păun Octav, Năstase Mihai (directorul Casei de Filme), Albu Constantin, Tacu Gheorghe şi Tacu Alexandru (toţi trei profesori universitari), Gheorghiu Valerian (pictor de renume), Blanaru Moişe (dirijor şi compozitor) şi mulţi alţii.
  
Şcoala Primară Mixtă nr. 3 „I.C.Brătianu” a fost o şcoală necesară în oraş, care a răspuns cerinţelor stringente ale locuitorilor cartierului dinspre gară, un cartier destul de populat şi întins ca spaţiu. prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO