În Principatele Române, armata modernă a fost înfiinţată în anul 1830,dar adevăratele structuri organizatorice s-au stabilit în timpul domnitorului Alexandru Ion Cuza,după 1860. La Dorohoi, se poate vorbi despre armată încă din anul 1854, dar nu armată moldovenească ci austriacă, chemată aici din Bucovina de către conducerea oraşului Dorohoi pentru a menţine ordinea în oraş şi la graniţa ţinutului.
  
În anul 1866 se înfiinţează în România unităţile de grăniceri,organizate în pichete, fiecare având în componenţa lui între 3-14 militari. Împărţirea teritoriului ţării în divizii, în anul 1872, a dus la stabilirea batalionului 6 al regimentului 7 de grăniceri cu sediul la Iaşi, în oraşul Dorohoi.
  
Având în vedere întinderea judeţului Dorohoi de-a lungul graniţei, batalionul s-a împărţit în 5(cinci) companii cu sediile la Dorohoi, Mihăileni, Rădăuţi, Mamorniţa şi Săveni. Comandantul tuturor acestor companii era maiorul Teleman Constantin.
  
În anul 1875, batalionul din Dorohoi, condus de maiorul Jippa Alexandru, a participat la manevrele din jurul oraşului Iaşi, iar un an mai târziu a participat şi la manevrele de la Vaslui, Tecuci şi Roman.
  
În anul 1877, soldaţii din Dorohoi au participat în Bulgaria la războiul de independenţă. Cu câteva săptămâni înainte de plecarea pe front, opincile soldaţilor au fost înlocuite cu cizme. La 23 iulie 1877, ostaşii dorohoieni au trecut Dunărea la Nicopoli, o lună mai târziu, trupele diviziei a IV-a au ocupat poziţii în faţa satului Griviţa, şapte zile mai târziu au atacat şi ocupat reduta, trupele române fiind conduse de căpitanul Valter Mărăcineanu. Însă, au căzut în lupte 268 de oameni, printre care şi Valter Mărăcineanu - comandantul batalionului şi încă alţi 5 ofiţeri. Lui Valter Mărăcineanu, care a înfipt primul steag tricolor pe reduta Griviţa I s-a acordat „Crucea Dunării”, iar în 1914, în curtea regimentului din Dorohoi de pe strada Dorobanţi i s-a dezvelit un bust de bronz, bust care se află astăzi amplasat în părculeţul din faţa Muzeului Municipal de Ştiinţele Naturii.
  
În anul 1880, prin Înaltul decret nr. 1164, Batalionul 2 Dorobanţi din Dorohoi se transformă în regimentul 29 infanterie. În anul 1881, regimentul dorohoian a participat la Iaşi la Te-Deum-ul organizat cu ocazia proclamării României ca regat, prin încoronarea regelui Carol I ca suveran al ţării.
  
Datorită unei conduceri autoritare, regimentul 29 infanterie a fost detaşat la Bucureşti pentru aproape un an (1893-1894) pentru a face de serviciu în garnizoană. La întoarcere, au fost încartiruiţi şi la Iaşi, tot pentru un an, pentru a asigura paza şi ordinea. De asemenea, două companii ale regimentului 29 infanterie au fost detaşate în permanenţă la graniţa cu Rusia, precum şi la ajutorarea oamenilor din sate care au avut de suferit din cauza febrei bovine.
  
În 1885 s-a construit în campusul regimentului hala de instrucţie, iar în 1887 s-a construit pavilionul administrativ, imobil care există şi astăzi. Apoi s-a construit cazarma. Tot în aceşti ani s-au construit şi clădirile pentru ateliere şi depozite, iar în 1903 s-a tras apă la regiment. În 1889 s-a inaugurat şi cazarma călăraşilor, regimentul având în dotare un număr însemnat de cai.
  
În anul 1891, desfiinţându-se regimentul 8 de linie, acesta s-a contopit cu regimentul din Dorohoi care a primit şi drapelul respectivei unităţi, iar regimentul dorohoian a luat numele de „Dragoş”.
  
În toată această perioadă, militarii regimentului 29 infanterie au luat parte la repararea de străzi,în special a celor din jurul regimentului, iar în parcul Rond Point situat în faţa campusului regimentului au sădit sute de pomi şi au amenajat aleile acestuia.
  
În cadrul regimentului 29 infanterie apare în anul 1903 un detaşament de poliţie precum şi corpul grănicerilor, iar în 1905 – compania I a fost detaşată la Tg. Ocna pentru paza penitenciarului.
  
În anul 1913 regimentul 29 infanterie participă la campania din Bulgaria, România intrând în stăpânirea Cadrilaterului. În aceste lupte şi-au pierdut viaţa 180 de soldaţi ai regimentului din Dorohoi.
  
În anul 1914 s-a construit în campus un grajd pentru 60 de cai, două beciuri, poligonul de tir a fost modernizat, s-a început împrejmuirea campusului regimentului cu gard de fier, s-a înfiinţat o şcoală pentru subofiţeri, iar drapelul regimentului dorohoian a fost decorat de M.S. Regele Carol I cu „Medalia Ţării”. Un an mai târziu, primarul Gh. Gh. Burghele a dat pământ în faţa regimentului pentru construirea a 20 de locuinţe destinate ofiţerilor şi subofiţerilor acestei unităţi militare.
  
În noaptea de 14 spre 15 august 1916 s-a decretat mobilizare generală prin sunet de tobe şi clopote. În acel moment, regimentul 29 infanterie „Dragoş” avea 61 de ofiţeri, 3447 trupă,410 cai şi 86 trăsuri. Comandantul regimentului era Ion Pascu. Printre ofiţeri:locotenenţii Barozzi Grigore, Barozzi Gheorghe, Taţomir Anghel, colonelul Gh. Dumitru, Mociulschi Leonard - care vor ajunge ulterior generali în armata română, precum şi sublocotenetul Pogoreanu Constantin,Calinic Istrati (viitorul scriitor), Găluşcă Constantin (în acel moment locotenent). Regimentul s-a acoperit de glorie pe front: a ocupat localitatea Bueziu şi a luat 92 de prizonieri, românii având doar 2 morţi şi 8 răniţi. Acţiunile regimentului 29 infanterie au continuat pe muntele Găinuşa sau în sectorul Cernica, la Clăbucet - unde a căzut în lupte sublocotenentul Pogoreanu Constantin în Valea Lipşei. Au fost şi ostaşi care au vrut să dezerteze, dar au fost prinşi şi împuşcaţi pe loc în faţa regimentului.
  
La începutul anului 1917, regimentul 29 a fost retras de pe front pentru refacere, revenind din nou cu forţe prospete la 21 aprilie 1917 la Răcăuţi.
  
Un fapt inedit s-a petrecut la 12 decembrie 1917 în regiunea defileului Caşin când nemţii au venit cu un grup de ofiţeri la postul românesc pentru a sărbători împreună paştele catolic. Dar, propunerea a fost refuzată.
  
La 20 aprilie 1917, Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu s-a refugiat la Dorohoi cu întreg grupul de elevi şi profesori, unde au stat până la 1 iulie 1918.
  
Regimentul 29 infanterie şi-a continuat acţiunile cu succes în zona Răcăciuni şi Măgura Caşmirului. La 22 noiembrie 1917,ora 8 dimineaţa, s-a încheiat armistiţiul. Întorcându-se de pe front la Dorohoi la 5 mai 1918, trei detaşamente ale regimentului, conduse de colonelul Gheorghiu, au plecat spre Bucovina, s-au oprit mai întâi la Siret – unde au alungat hoardele bolşevice care terorizau populaţia. La sfârşitul lunii februarie 1918,militarii rămaşi la regiment au plecat prin sate pentru a ajuta pe oameni la munca ogoarelor.
  
La 27 octombrie 1918, unităţi ale regimentului 29 infanterie ajung la Cernăuţi, unde populaţia şi foştii ostaşi români din armata austriacă i-au întâmpinat cu flori. La 29 octombrie 1918,bandele ucrainene părăsesc Cernăuţiul. Colonelul Constantin Găluşcă a fost numit comandantul miliţiei Cernăuţi. De remarcat că în cadrul regimentului 29 erau şi ostaşi evrei, printre ei numim aici subofiţerii Binder David (medic, tatăl scriitorului Saşa Pană) şi Jean Chises (plutonier), medicul Şmilovici Iosef.
  
În anul 1923,preotul Dumitru Furtună anunţă că Adolf Calmanovici a donat 1.000 lei societăţii veteranilor „Steagul” în scopul ajutorării văduvelor sărace şi orfanilor. În 1927 s-a mai construit un pavilion în campusul regimentului o cazarmă pentru un batalion de infanterie. În 1929, printr-un Decret al Consiliului de Miniştri, s-au format în ţară regiuni, la regiunea Cernăuţi trecând judeţele Câmpulung, Cernăuţi, Dorohoi, Hotin, Rădăuţi, Storojineţ şi Suceava. Această hotărâre va fi catastrofală pentru Dorohoi: în preajma celui de al doilea război mondial, evreii de aici au fost deportaţi în masă, iar trupele ruseşti cu greu au fost oprite să nu ocupe şi Dorohoiul pe care-l considerau aparţinând de Bucovina.
  
În 1933, primăria Dorohoi a pus,în consiliul local, problema aterizării avioanelor pe şesul Călănceni. Apoi, în 1936,Dorohoiul a primit titlul de comună urbană. Între timp, în 1934,clădirea seminarului din faţa regimentului 29 a fost folosită pe post de cazarmă până în 1944, an în care aici a fost cazată o unitate germană. După 1937, odată cu apropierea războiului, la conducerea oraşului şi judeţului Dorohoi au fost numiţi ofiţeri superiori de la regimentul 29 infanterie: colonelul Aurel Bantaş, colonelul Anghel Taţomir, colonelul Ion Barcan, maiorul Constantin Găluşcă.
  
Un fapt înfiorător s-a petrecut la 24 ianuarie 1940 la Bucureşti pe strada Dudeşti: doi soldaţi din regimentul 29 infanterie Dorohoi au fost prinşi de legionari, stropiţi cu benzină, arzând apoi de vii.
  
În 1941, soldaţii regimentului 29 infanterie au procedat la curăţarea următoarelor cuiburi de legionari din Bucureşti: centrul studenţesc din Calea Plevnei, Facultatea de Drept, Ministerul de Justiţie, palatul Universul şi Universitate. Tot în 1941,în noaptea de 22-23 iunie, în apropierea localităţilor Bădărăi şi Cuhneşti, reg.29 infanterie a intrat în luptele pentru eliberarea Bucovinei şi Basarabiei. În luptele pentru Odessa din 28-29 august 1941, a căzut colonelul Dumitru Orăşanu comandantul reg. 29 infanterie.
  
La 5 aprilie 1944, trupele sovietice au ocupat Dorohoiul, acesta fiind primul oraş din vechiul regat unde au intrat ruşii. Comenduirea sovietică şi-a instalat sediul la Federală (actualmente restaurantul Splendid de pe str. Al.I. Cuza), iar maşinile lor au fost garate la prefectură. Ei susţineau că au intrat în ţară pentru a ne elibera, dar au uitat să mai plece. Regimentul 29 infanterie a fost decimat şi desfiinţat la sfârşitul celui de al doilea război mondial, în localul lor stabilindu-se un regiment de securutate.
  
Lăsăm la latitudinea Dvs. să comentaţi următoarele fapte. Armata germană, când a venit în 1941 la Dorohoi, nu s-a atins de statuia din faţa primăriei, care simboliza eroismul ostaşilor români în luptele cu nemţii în primul război mondial. Ostaşii nemţi au luat legătura cu organele locale şi i-au rugat să acopere cu o pânză cele două plăci comemorative pentru a nu fi nevoiţi să distrugă o asemenea operă de artă. În replică, alt fapt: în localitatea transnistreană Mirnoe, armata română a avut 7 cimitire pentru cei 967 militari ucişi în război. La venirea comuniştilor, primul ordin a fost ca acestea să fie distruse şi pământul nivelat....
  
Armata din Dorohoi a schimbat mult din aspectul oraşului. A luat parte la repararea de străzi, a sădit pomi, fanfara regimentului, încă din anul 1900, distra populaţia cântând în parcurile oraşului etc. Merită să amintim numele câtorva comandanţi care au rămas în istorie: colonelul Bibică Rosseti (1891), colonelul Bengescu Dimitrie (tatăl scriitoarei Hortensia-Papadat Bengescu), colonelul Mihăiescu Dimitrie (1901), colonelul Kolori Dumitru (1914), col. Orăşanu Dumitru (1940), col. Marino Dumitru (1940). Dintre ofiţeri, au ajuns la gradul de general: Anghel Taţomir, Petală Constantin, Barozzi Grigore, Barozzi Gheorghe, Mociulschi Leonard, Modrean Rodrig, iar coloneii Aurel Bantaş şi Găluşcă Constantin au contribuit, prin funcţiile lor, la emanciparea oraşului. Dintre medicii reg. 29 infanterie: Aronovici Dumitru (1891), Radianu Teodor (1916), Ceapara Tache (1917), Binder David şi Zalman Solomon.
  
Regimentul 29 infanterie din Dorohoi constituie un episod important din istoria oraşului nostru care nu trebuie uitat. Drumul parcurs de această unitate militară este încărcat de evenimente şi acţiuni notorii. Dl. col. Pogoreanu Doru este în posesia multor documente edificatoare în acest sens şi,poate, într-un viitor apropiat se va apleca asupra lor dezvăluindu-ne măreţia acestui regiment cu paginile lui de glorie şi onoare. prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO