Într-o zi, un tânăr care s-a simţit nemulţumit de ceea ce se întâmpla în jurul lui, a mers la tatăl său să-şi exprime suferinţa.
Tatăl lui l-a sfătuit să pună un pumn de sare într-un pahar de apă şi apoi să bea.
Zis şi făcut !
După ce a băut apa sărată, tânărul s-a întors la tatăl său, care l-a întrebat: „Ei, cum ai găsit gustul apei ?”

Tânărul a răspuns: „Este foarte sărat!”
Tatăl lui a surâs şi l-a rugat să ia un pumn de sare, să meargă împreună la un lac, nu prea departe de casa lor, şi să arunce sarea în lac şi să guste apoi din apa lacului.
 Băiatul a făcut aşa cum i-a spus tatăl său şi a constatat că apa nu mai avea gustul sării, ci un gust chiar reconfortant, plăcut.

Atunci tatăl a spus fiului său: „Vezi, durerea vieţii este ca pumnul tău cu sare: cantitatea de durere în viaţă rămâne aceeaşi, nici mai mult şi nici mai puţin; dar cât de multă suferinţă răbdăm, depinde de mărimea sufletului în care punem, cuprindem în el durerea.”
Aşadar, atunci când simţim suferinţă şi durere, tot ce se poate face este de a extinde înţelegerea noastră, de a ierta şi de a iubi necondiţionat.

Să nu fim ca paharul, să avem sufletul mare, de mărimea unui lac! Bara Haki Abdulbaki

GALERIE FOTO