Născut în Dorohoi la 8 mai 1914, Idelovici A. Iosub, acesta fiind numele său adevărat, avea să aibă o viaţă zbuciumată, plină de neprevăzut. Ca ziarist şi scriitor a iscălit cu numele de Voledi I. Vardi.
  
A absolvit Şcoala Israelito-Română din oraşul natal în anul 1924 într-o clasă de 13 elevi, dintre care, marea majoritate erau cu 2 sau 3 ani mai mari ca el. Acest fapt nu prea a contat, elevul Idelovici Iosub numărându-se printre cei mai buni din clasă. De altfel, viitorul ziarist şi scriitor avea să-şi rememoreze cu plăcere anii de şcoală primară când l-a avut ca director pe renumitul Herşcovici Mayer care i-a fost învăţător în clasa a IV-a. Reamintim cititorilor noştri că Şcoala Isrelito-Română a fost condusă cu deosebită competenţă de înv. Herşcovici Mayer timp de 28 de ani !
  
La un an după terminarea claselor primare, familia Idelovici se mută mai întâi la Iaşi, apoi la Bacău, unde Voledi Vardi (vom respecta dorinţa lui de a fi cunoscut sub acest nume) şi-a continuat studiile. Din aceşti ani începe şi activitatea sa gazetărească colaborând la câteva ziare locale de mică importanţă. Însă această scurtă ucenicie îi va fi benefică mai târziu, când va emigra în Israel (1971).
  
În anul 1937 s-a reîntors la Dorohoi pentru satisfacerea stagiului militar la regimentul 29 infanterie. În scrierile sale de mai târziu, Voledi Vardi îşi aminteşte cu nostalgie de anii copilăriei, dar, datorită evenimentelor neplăcute prin care au trecut evreii în anii celui de al doilea război mondial, autorul vede mai mult în negru viaţa oraşului Dorohoi. A fost concentrat  până la excluderea evreilor din armată şi a trăit  şi văzut cu proprii ochi evenimentele tragice de la Dorohoi din anii 1940. Îndepărtat din armată, s-a reîntors la Bacău, unde a fost numit profesor la Liceul Evreiesc din oraş, reuşind să fie un cadru didactic de valoare într-o perioadă destul de grea pentru populaţia evreiască.  În aceşti ani  a luat parte activă la ajutorarea copiilor săraci, a condus un cămin al acestora, a ajutat la integrarea în viaţa şcolară a copiilor repatriaţi din Transnistria.

Din anul 1945 şi-a reluat meseria de gazetar, iar din 1971 a plecat în Israel unde şi-a continuat activitatea gazetărească la ziare de limba română ce apăreau în această ţară. Pentru exemplificare, trebuie să subliniem că românii din Israel,în număr de peste 400.000, au continuat să vorbească şi să simtă româneşte, ceea ce explică faptul că au 2 cotidiene în limba română, 4 ziare şi reviste lunare şi o publicaţie electronică în care cei cu darul scrisului îşi publică poeziile,nuvelele, schiţele, amintirile etc. Lista acestora e lungă. Amintim doar de poetul Ioan Pribeagul originar din Suliţa, jud. Botoşani, pe numele său adevărat Isac Lazarovici a căriu operă ar merita să fie cunoscută; apoi scriitorii dorohoieni Shlomo David, Madeleine Davidsohn, Francisca Stoleru sau Voledi Vardi a căror operă a depăşit graniţele statului Israel.
  
Pe lângă activitatea gazetărească, Voledi Vardi a început să scrie şi cărţi. A publicat nu mai puţin de 18 volume axate pe teme din viaţa cotidiană a evreimii din Dorohoi sau Bacău. Stilul său nostalgic place cititorilor, mai ales celor care au cunoscut Dorohoiul şi Bacăul de altădată. Nenumăratele sale articole publicate mai ales în „Revista mea”, precum şi amintirile nostalgice despre Dorohoiul natal au apărut şi în lucrarea în 5 volume şi perspectiva unui al 6-lea volum a lui Shlomo David „Dorohoi- generaţii de iudaism şi sionism” (Israel, 1992 -2002). Opera lui Voledi Vardi şi-a găsit un loc aparte în biblioteca de la Tel-Aviv a Uniunii Mondiale a Evreilor Originari din Bucovina. Este explicabilă apartenenţa la această bibliotecă a operelor lui Voledi Vardi deoarece, începând cu anul 1938, judeţul Dorohoi a aparţinut de ţinutul Suceava, fapt cu repercursiuni tragice asupra populaţiei evreieşti atunci când au început deportările.

Din vasta-i operă vom menţiona câteva mai importante. Una din primele sale lucrări apărute la Tel-Aviv este cea din 1977 şi editată la cererea numeroşilor cititori  în 1978 „Elevi  fără uniformă – Evocări antinostalgice dintr-un liceu evreiesc”, în care Voledi Vardi descrie evenimentele trăite de el însuşi şi de elevii săi dintr-o unitate şcolară ce fusese înfiinţată de Comunitatea Evreiască a unui oraş în anii când elevii evrei fuseseră excluşi din toate şcolile din ţară. În anul 1980 îi apare „Politehnica în curtea templului”, iar în 1984 „Baricade – Cei de la Onescu”, ambele reprezentând evocări din viaţa unui oraş moldovenesc cu referire la viaţa evreilor. Dar cea mai importantă apariţie editorială a lui Voledi Vardi va rămâne cartea „Dorohoi – oraşul umbrelor”, apărută la tel-Aviv în 1987 pe care autorii acestor rânduri au avut ocazia să o parcurgă prin bunăvoinţa unui bun prieten care emigrase în Israel şi venea la Dorohoi să-şi viziteze rudele. Insăşi capitolele cărţii sunt sugestive: Oraşul meu Dorohoi, Drumeţii etc. denotă sentimentele calde ale autorului pentru urbea natală, dar şi un aspru rechizitoriu la adresa celor care au provocat nenumărate suferinţe locuitorilor evrei în perioada celui de al doilea război mondial. În anul 1988, tot la Tel-Aviv, publică „Oraşul de pe Bistriţa-Bacău” în care descrie cu lux de amănunte viaţa evreilor simpli din Bacău, oraş în care Voledi Vardi a participat activ la viaţa social- culturală de aici.
  
Idelovici A. Iosub (Voledi Vardi) este considerat de toţi care l-au cunoscut o personalitate importantă a iudaismului dorohoian şi bacăuan. Este un scriitor de succes important pentru urbea noastră prin faptul că evocă viaţa târgului Dorohoi dintr-o anumită perioadă a existenţei sale cu referire la viaţa sa culturală şi sportivă axate pe activitatea de zi cu zi a locuitorilor lui. Numele său are un loc aparte în literatura română din Israel. Evenimentele descrise de el în mai toate cărţile pot fi folosite într-o monografie a oraşului Dorohoi, monografie ce se lasă aşteptată de multă vreme. Voledi Vardi, prin cărţile sale, captează atenţia  prin stilul personal cu care descrie Dorohoiul atingând cu mult tact toate sferele de activitate, călătorind alături de cititor prin oraş şi participând nostalgic la viaţa localnicilor.
  
Vom încheia medalionul nostru cu o frază culeasă din cartea „Dorohoi-oraşul umbrelor” ce reflectă în câteva cuvinte viaţa cotidiană a locuitorilor oraşului în acei ani: „Când se aprindea cea dintâi stea, mulţimea începea să se reverse pe străzi, alergând spre case, unde îi aştepta o masă mai mult sau mai puţin îmbelşugată”.
 
Dedicăm acest medalion scriitorului Voledi-Vardi de la a cărui naştere se împlinesc astăzi 99 de ani. prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO