Precizăm că prin aceste file de istorie locală vrem să aducem în memoria dorohoienilor denumirile vechi ale străzilor, etapele evoluţiei lor, cum s-au ridicat clădirile şi cine a locuit  prin aceste locuri. S-ar putea ivi controverse, dar noi aici scriem doar conform documentelor şi ştirilor publicate în ziarele vremii.
  
„Uliţa de Sus”, cum se numea această stradă după 1836, era o arteră deosebit de circulată pe acea vreme,datorită în special construirii Bisericuţei de Lemn “Adormirea Maicii Domnului” în anul 1779 prin contribuţia enoriaşilor. Dar, şi datorită faptului că în jurul acestui lăcaş sfânt s-a construit al doilea cimitir al oraşului.(Primul a fost cel din jurul bisericii Sf. Neculai de pe str. Ştefan cel Mare).
  
După inaugurarea Bisericuţei de Lemn, cetăţenii oraşului au început să numească această stradă, bineînţeles neoficial, “uliţa Adormirea”. În jurul anului 1850, s-a stabilit la Dorohoi doctorul Sigismund Chernbach.Acesta a cumpărat o porţiune de teren pe “uliţa Adormirea”, (situat în spatele actualei primării) unde şi-a construit o casă spaţioasă. Fiindcă era unul din puţinii medici din oraş, în plus  dovedindu-se a fi şi foarte competent şi plin de iniţiativă, locuitorii au început să denumească acest drum “uliţa doctorului”.
  
După anul 1871, doctorul Chernbach şi-a construit o altă casă pe strada Grigore Ghica, pe locul unde astăzi se află frumosul palat al Colegiului naţional “Gr.Ghica”. Ulterior, dr.Chernbach a lăsat  locuinţa de pe Uliţa Adormirea ginerelui său,doctorul veterinar I. Mezincescu.
  
În perioada cât dr. Chernbach a locuit  pe str. Al.I.Cuza, între 1884-1893, câteva camere ale locuinţei sale au devenit sălile de clasă ale elevilor gimnaziului de băieţi “Gr.Ghica VV”, iar între anii 1901-1904, aceleaşi camere au fost sediul Şcolii Primare nr.1 de băieţi “Gh.Asachi”. În anii următori, în aceeaşi casă au mai locuit: preşedintele Tribunalului-procurorul Dancu Dumitru, medicul Tache Ceapara, iar după 1920, clădirea a intrat în proprietatea ofiţerului din cadrul regimentului 29 infanterie Constantin Găluşcă fost comandant militar al Cernăuţiului,deputat şi ultimul prefect de Dorohoi.
  
Deşi întinderea acestei străzi este relativ mare, din strada Spiru Haret până la strada Boldur Lăţescu, o bună parte din ea nu a suferit mari transformări de-a lungul anilor. Din anul 1897, strada a luat numele de Alexandru Ioan Cuza.
  
Coborând din capătul străzii spre centru, pe dreapta se află casa cneazului D.P.Moruzi, casă în care a locuit apoi familia primarului Vasile Calcântraur, iar după 1911 a devenit localul primei şcoli profesionale de fete din oraş având-o ca directoare pe Octavia Popea. Continuând plimbarea spre centrul oraşului, pe partea dreaptă s-a aflat sediul primei grădiniţe de copii,înfiinţată în anul 1919,clădire ce a fost demolată. Pe partea stângă are sediul grădiniţa de copii nr. 6 cu intrarea principală în strada Grigore Ghica.
  
La întretăierea străzilor Al.I.Cuza şi Gherghely (astăzi str.1 Decembrie), se află impunătoarea clădire a fostei Prefecturi a judeţului Dorohoi, construită într-un timp record, la iniţiativa prefectului judeţului D.P.Moruzi, după planurile arhitectului Alexandru Saint Georges, clădire inaugurată în anul 1899. La colţul opus aceleişi întretăieri se află o altă frumoasă clădire-sediul fostei Şcoli Primare nr. 1 de băieţi “Gh.Asachi”, ulterior sediul bibliotecii municipale, actualmente sediul primăriei locale. Acest edificiu a fost construit după planurile inginerului Frangolea şi inaugurată în anul 1904.
  
Mai la vale, vis-à-vis de curtea frumosului edificiu al Colegiului Naţional „Gr.Ghica” se află o clădire construită în jurul anului 1880 pentru federala oraşului (o întreprindere comercială). Aici, în anul 1930 au învăţat elevii Şcolii practice pentru pregătirea ţiitorilor de registre şi a vânzătorilor în cooperaţie. Această şcoală avea tot aici şi internat.După război,clădirea a fost sediul garnizoanei sovietice, apoi sediul PCR, sediul Sindicatului, iar în prezent este amenajat un modern hotel-restaurant.
  
Înspre vale, după ce treci de strada Justiţiei şi de părăsitul palat al telefoanelor, poposim pe dreapta, în locul unde în anul 1909 s-a construit de către Comunitatea Israelită din Dorohoi, cu fonduri de la o fundaţie din Paris (Alianţa Israelită Universală), după planurile arhitectului Alexandru Davidescu din Bucureşti,directorul general al Serviciilor tehnice ale Capitalei, o clădire destinată Şcolii Israelito-Română.Un fapt dureros pentru toţi dorohoienii îl constituie situaţia acestei clădiri din oraşul nostru. Dintr-o clădire cu care ne mândream şi care încânta privitorii, aceasta a ajuns astăzi o ruină, atât în interior cât şi în exterior. Oraşul nu are absolut nici o vină pentru această stare de lucruri. Noii proprietari au uitat, sau preferă să uite, câte personalităţi importante au făcut aici primii paşi spre marea performanţă sau spre un anumit domeniu de activitate. Clădirea arată deplorabil în exterior.

Este distrusă şi în interior-pardoselile, geamurile, ţevile de canalizare şi încălzire au dispărut. Ne aşteptăm ca proprietarii să salveze ce a mai rămas măcar în ceasul al 12-lea. Mai la vale de Şcoala Israelită a fost construită în anul 1923 clădirea grădiniţei Comunităţii având ca directoare pe o lungă perioadă de timp, pe soţia doctorului Axler. Ea figurază cu adresa pe str. Petru Rareş. În perioada dictaturii legionare, în acest local s-a mutat sediul Comunităţii şi,tot aici, au învăţat elevii evrei izgoniţi din sediul lor.Mult timp, după război, în clădire a funcţionat o cochetă grădiniţă de stat, după 1989 a fost abandonată,iar în 2012 a fost demolată de către noii proprietari-firma Caritas.
  
Vis-à-vis de clădirea Şcolii Israelite, parcul mic situat la vale de fosta Banca Naţională, te invită să te relaxezi într-o ambianţă naturală plăcută şi reconfortantă. Pe strada Al.I. Cuza a locuit o bună parte din dorohoienii înstăriţi a căror locuinţe mai dăinuie şi astăzi. Fără a specifica numărul de la case, întrcât numerele specificate în diferite documente nu mai corespund cu cele de astăzi, vom aminti o serie de persoane care au jucat un rol important în viaţa socială, politică sau culturală a oraşului.
  
Vom începe lista cu medicul Sigismund Chernbach, cel care a înfiinţat primul gimnaziu la Dorohoi (gimnaziul “Gr,Ghica VV”) fiind şi primul director al acestuia şi care a îndeplinit timp de mulţi ani funcţia de medic prim al judeţului. În casele lui au locuit mai târziu familia Mezincescu. Tatăl Mezincescu a fost medic, fiul Dumitru Mezincescu a fost senator, deputat, profesor universitar, Ministru al Sănătăţii şi ambasador al ţării noastre în Suedia.
  
Un alt doctor care a locuit pe această stradă a fost Tache Ceapara (născut în comuna Monastir Avdela din Imperiul Otoman în anul 1886-decedat în 1942) - medic militar, apoi medic CFR. De asemenea, nu poate fi omis medicul Sleicher Aizic, directorul spitalului israelit.
  
Dintre profesorii cu domiciliul pe str. Al.I. Cuza reţinem numele lui Calcântraur Neculai primul profesor de matematică de la gimnaziul de băieţi „Gr.Ghica VV”, profesor Pruteanu Iacob, învăţătorul Lupaşcu Ion,fost director al Şcolii Primare nr. 1 de băieţi în perioada 1932-1937. Dintre ofiţeri amintim pe maiorul Scriban Neculai-comandantul Legiunii de Jandarmi Dorohoi şi maiorul Găluşcă Constantin, fost comandant al Poliţiei oraşului Cernăuţi, deputat şi ultimul prefect al judeţului Dorohoi. Adam Marcel, avocat, Popovici Mihai, judecător, Vasiliu Mihai, avocat şi Dumitriu Victor completează lista personalităţilor care au locuit pe str. Al.I. Cuza.
  
Un loc aparte şi o casă pe măsură a avut preotul Dumitru Furtună a cărui merite în dezvoltarea oraşului şi contribuţii în domeniul cultural sunt cu totul deosebite. Nu-l putem omite nici pe preotul Sandovici Alecu. În completraea listei îi amintim pe Popescu Mihail secretarul general al Prefecturii şi pe inginerul Maxinoiu Toader, şeful Serviciului Drumuri Judeţene.
  
Cu repere demne de istoria oraşului Dorohoi, cu case îngrijite, strada Alexandru Ioan Cuza a fost şi este o arteră principală a oraşului. Străjuită încă din primii ani de copaci falnici, modernizată de-a lungul anilor, strada încântă şi astăzi şi atrage la plimbare pe tinerii îndrăgostiţi. prof. Ilarion Mandachi

PS. Ne cerem scuze pentru eroarea din articolul referitor la strada Spiru Haret în care am publicat şi o fotografie de pe strada AL.I. Cuza. Vă promitem că vom fi mai atenţi.

GALERIE FOTO