A cerut o profesoară de la elevii săi să scrie pe o hârtie, dacă-şi amintesc, cele şapte minuni ale lumii. Cei mai mulţi dintre copii au notat: Piramidele din Giza (Egipt); Grădinile Suspendate din Babilon (Irak); Palatul Taj Mahal (India); Turnul Eiffel (Franţa); Turnul din Pissa (Italia); Canalul Panama (Panama); Marele Zid din China.

În timp ce profesoara a adunat răspunsurile de la elevi, a observat un elev care încă nu terminase de notat răspunsurile şi l-a întrebat şi i-a cerut: „Citeşte-ne şi nouă ce ai scris iar eu o să încerc să te ajut, acolo unde nu ştii”.

Elevul a ezitat puţin, apoi a citit: „Cred că cele şapte minuni ale lumii sunt: să vezi; să auzi; să atingi; să guşti; să mergi; să râzi şi să iubeşti”.

Când a terminat elevul de citit, s-a făcut o linişte în sală, de puteai să auzi căderea un ac.
A spus atunci profesoara: „Da, ai dreptate, lucrurile acestea, pe care le credem simple şi neînsemnate, pe care Dumnezeu ni le-a dăruit şi cu care ne-am obişnuit în viaţa noastră, de la sine, sunt cele şapte minuni ale lumii, ce nu pot fi construite de mâna omului şi nu pot fi cumpărate. Am putea vorbi chiar şi de o a opta minune a lumii: creativitatea omului, care l-au determinat să formeze cele şapte minuni ale lumii despre care vorbeau colegii tăi. Uităm deseori de marile minuni pe care Dumnezeu le-a creat, minunea existenţei omului însuşi, care a ştiut a construi alte minuni…” Bara Haqi Abdul Baki

GALERIE FOTO