La Editura PIM (Iaşi), a apărut, recent, cartea „Dirijorul Gheorghe Cojocaru şi corurile sale”, lucrare ce poartă semnătura prof. Maria Cojocariu, soţia fostului compozitor botoşănean.

Impresionantă nu numai prin numărul de pagini (496), ci şi prin profesionalismul cu care este realizată, lucrarea se constituie într-un model al acestui gen de demersuri literare, cu caracter evocator – monografic, fiind un amplu excurs, de talia unei întreprinderi academice, în biografia regretatului profesor, dar şi în palmaresul de excepţie a corurilor dirijate de Gheorghe Cojocaru. „Am pătruns timp de câţiva ani în activitatea profesorului Gheorghe Cojocaru, dintr-o altă perspectivă faţă de aceea trăită la timpul trecut. Beneficiind de foarte multe date şi, documente, care m-au ajutat să pot insera cronologic, aspecte din viaţa şi munca unui OM şi succesele unei lupte fără egal, trăită alături de profesor, în decursul vieţii, timp de 36 de ani, am reuşit să finalizez ceea ce mi-am propus. (…) Dirijor, profesor, compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor din România, Gheorghe Cojocaru şi-a închinat peste 50 de ani de viaţă, propagării muzicii corale. Pentru cultura muzicală a oraşului Botoşani, a Moldovei şi a Ţării Româneşti, Gheorghe Cojocaru reprezintă un model despre care se va vorbi mereu. Acolo, sus, unde se află, sunt sigură că în tăcere şi linişte deplină, compune o simfonie, care-i va preîntâmpina uitarea. (…) Această carte se vrea a fi un document preţios, în care se vorbeşte şi de viaţa corală a oraşului Botoşani, pe o perioadă de câteva decenii.”, mărturiseşte autoarea într-o precizare din lucrare.

Volumul are 5 capitole: I.Tradiţii cultural artistice: Botoşani – Dorohoi; II.Corul Liceului Pedagogic din Botoşani; III. Corurile dirijate de profesorul Gheorghe Cojocaru; IV. Gheorghe Cojocaru – profesor, dirijor, compozitor, culegător de folclor; V. Gheorghe Cojocaru – Omul.

Botoşănenii noştri – foşti membri ai formaţiilor înfiinţate de ilustrul pedagog muzical: Corala George Enescu, Corul Şcolii Populare din Botoşani, Corul bărbătesc din comuna Flămânzi, Corul căminului cultural din comuna Dersca şi renumitul cor al Liceului Pedagogic –, se află în această carte dispusă, în unele pagini sub forma unui jurnal, ce asigură fidelitatea notărilor şi a bibliografiei, într-o companie de prestigiu a  lumii artistice a timpului, alcătuită din compozitori, artişti şi personalităţi din lumea muzicii: D. D. Botez, Elisabeta Dolinescu, Elena Niga, Ioan Călin, Dumitru Poh, Georgeta Tudor, George Paşca, Constantin Popescu, Mircea Basarab, Acel Ervin, Constantin Bugeanu, Vasile Timiş, Ludovic Bacs, George Vintilă, Ion Dumitru Hrebeniceanu, Paul Popescu, Radu Palade, Nicolae Boboc, Doru Popovici, Grigore Iosub, Ion Dumitrescu, Laurenţiu Profeta, Alexandru Paşcanu, Smaranda Oţeanu, ş.a.
Am parcurs, cu interes, capitolul al treilea „Gheorghe Cojocaru – profesor, dirijor, compozitor, culegător de folclor”, care se constituie într-un adevărat studiu, în care sunt redate după o minuţioasă aprofundare, momentele semnificative ale vieţii artistice şi ale activităţii componistice a cadrului didactic evocat. Pagini întregi sunt alocate articolelor apărute în presa vremii, în care întâlnim nume cunoscute de ziarişti, directori de publicaţii sau scriitori.

Cu „Gheorghe Cojocaru şi corurile sale”, autoarea confirmă talentul narativ întrevăzut încă de la prima carte, în care publica poezii caracterizate printr-un profund sentimentalism. Rareori poţi da peste un narator care să stăpânească atât de bine arta de a-şi nuanţa personajele şi trăirile acestora, într-un stil coerent, incitant, provocator şi surprinzător de sincer. Volumul evocator, dar şi portretistic, impresionează prin expresivitatea picturală a trăirilor şi prin forţa de a nuanţa viaţa profesorului Gheorghe Cojocaru - încărcată cu tumult şi imprevizibil, cu pasiune -, într-un fir epic cu o frazare amplă, plină de patos.

Maria Cojocariu a avut, acut, conştiinţa că are ceva de spus, şi a spus-o eruptiv, cu tenacitate, portretizând deseori romanţat un artist care a ieşit din lume, lăsând în urmă un destin.
În concluzie, autoarea ne-a dăruit o lucrare ce poate fi asociată unei muzici, ce se identifică cu arta interpretativă a Corului Liceului Pedagogic din Botoşani, pe care compozitorul Alexandru Paşcanu îl numea „miracolul de la Botoşani”, iar artistul poporului Jean Bobescu îl ierarhiza ca fiind „un adevărat copil – minune”, al peisajului coral românesc. (Cornelius Drescanu)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO