Continuând călătoria noastră pe străzile vechi ale Dorohoiului,ajungem pe strada 1 Decembrie, importantă mai ales după anul 1900, datorită construirii unor obiective, care, şi astăzi sunt puncte de atracţie pentru populaţia locală sau turişti.
  
Când străzile încă nu aveau o denumire oficială,până în anul 1890, strada se întindea de la strada Grigore Ghica până în strada Spiru Haret. În anul 1891, primarul oraşului- avocatul Vasile Calcântraur, a hotărât ca iluminarea oraşului să se realizeze cu 260 de fânare cu lampă pentru petrol, din care 6 au fost aşezate de-a lungul acestei străzi.Până în 1891,pe acestă arteră, cu excepţia Cercului de recrutare şi a cimitirului oraşului, nu exista nici un obiectiv de interes major.
  
Numele acestei importante arteră de circulaţie nu a fost mereu acelaşi. După anul 1893 strada s-a numit Gherghel, după numele familiei care a avut un rol deosebit în dezvoltarea urbei noastre: Costachi Gherghel-ispravnic de Dorohoi după anul 1832, banul Enache Gherghel-judecător, Ion Gherghel-comis.
  
Odată cu inaugurarea parcului „Aurora” în anul 1902, porţiunea de stradă de la str. Grigore Ghica până la strada Olinescu a luat numele de Gheorghe Marcu-primar al oraşului, autorul de facto al parcului „Aurora” şi un foarte bun gospodar. Până la cimitirul evreiesc, strada se numea în continuare Gherghel, iar porţiunea de la cimitirul evreiesc până în strada Spiru Haret s-a numit Ion Tăutu după numele primarului oraşului în perioada 1868-1871.
  
După primul război mondial, având în vedere că Nicolae Piperescu, colonel, căzuse eroic în lupte, conducerea locală a hotărât ca începând de la parcul Brazi şi până în strada Tăutu, strada să se numească General Piperescu Nicolae.
  
În anul 1948, regimul totalitar nou instalat a hotărât ca de la Palatul Prefecturii până în strada Spiru Haret, strada să se numească 13 decembrie, dată când, în 1920, în Piaţa Teatrului Naţional a avut loc o demonstraţie muncitorească soldată cu morţi şi răniţi.
  
După revoluţia din 1989, strada a primit numele de 1 Decmbrie, care simbolizează Ziua Naţională a României. Vom poposi puţin în punctele de atracţie ale străzii 1 Decembrie.
 
Parcul „Aurora” a fost inaugurat în 1902. Printr-o hotărîre a conducerii primăriei oraşului, aranjamentul grădinii publice „se va face cu ajutorul grădinarului de la grădina Bele-Vedere din Botoşani”. Grădina se afla pe strada Gherghel pe un loc unde anterior era un teren neîngrijit pe care elevii gimnaziului „Gr.Ghica VV” făceau orele de educaţie fizică. Iniţiativa înfiinţării acestui parc aparţine primarului Gheorghe Marcu, avocat, un mare iubitor al frumuseţii, meloman şi adept al progresului. În anul 1902, parcul a fost inaugurat cu mare fast; cuprindea deja alei îngrijite, fântână arteziană şi un pavilion pentru muzică. Aici va cânta fanfara regimentului de două ori pe sătămână. Mai târziu, s-a construit aici un teren de tenis şi un cazino, care, însă, în anul 1935 a fost mistuit de flăcări şi nu a mai fost reconstruit. În anul 1929, Liceul de fete „Regina Maria” a primit în custodie terenul de tenis din parcul „Aurora” pe care l-a deţinut până în anul 1945. În spatele parcului îşi aveau sediul poliţia oraşului precum şi o închisoare desfiinţată în 1887 când s-a mutat într-o nouă locaţie de pe strada Cercetaş Ştiubianu. De asemenea, între 1877-1887, tot aici în spatele parcului, au avut sediul Tribunalul, Procuratura şi Judecătoria. Mai menţionăm că parcul „Aurora” era cunoscut şi sub numele de Parcul Gh. Marcu.
  
În continuare admirăm frumoasa clădire a Liceului de fete „Regina Maria”. Piatra fundamentală a vechii clădiri a fost pusă la 8 octombrie 1924 pe un teren donat Ministerului Învăţământului de primăria Dorohoi. „Actul de Fondaţiune” a fost semnat de C. Angelescu-Ministrul Instrucţiunii Publice, Ion Pillat-prefect, Gheorghe Tomaziu-primar, Gheorghe Gh. Burghele-avocat, Dumitru Furtună-preot, Octavia Răutu-profesoară şi directoare, Eugenia Scriban, ş.a. În  actul documentar se precizează: „Acest liceu va purta pe veci numele Regina Maria a României Mari”. Localul a fost sediul privilegiat al Liceului de fete până în anul 1962 când regimul comunist a transformat-o în fabrică de confecţii creionând astfel o pată neagră în învăţământul dorohoian.
  
În vecinătatea Liceului de fete „Regina Maria” a funcţionat Ocolul Silvic. Înfiinţat cu mulţi ani înainte de anul 1900, prima sa locaţie a fost, probabil, pe acestă stradă, într-o casă situată dincolo de liceu. Până a ajunge la actuala locaţie, Ocolul Silvic a mai „locuit” şi în spaţiul fostului IGO, vis-à-vis de Seminarul Teologic „Sf. Ioan Iacob Hozevitul” de pe strada Poştei.
  
Sectorul „Gospodăria Comunală” de pe lângă Primăria Dorohoi a fost înfiinţat undeva în jurul anului 1860 cu sediul unde se află şi astăzi. Terenul a fost cumpărat de la Epitropia Generală a Casei Ospitalului Sf. Spiridon din Iaşi cu actul transcris la Tribunalul Dorohoi sub numărul 342 din 21 iunie 1886. Pe atunci gospodăria avea doar nişte magazii, pe strada Vămii, intitulate „magherniţa primăriei”, „4 care cu câte doi boi, 1 car cu 2 cai, 4 cotigi şi 2 sacale”. În anul 1907 s-a construit aici un atelier de fierărie şi lemnărie şi locuinţa intendentului. În anul 1936 s-a construit un grajd pentru boi şi o locuinţă a grăjdarului. Astăzi gospodăria arată la un nivel apropiat secolului în care trăim.
  
În continuare atrage atenţia minunatul campus al Cercului de Recrutare. După anul 1900 aici a existat Cazarma Cercului de Recrutare „Dragoş”, transformată între anii 1913-1916 în cazarma regimentului 69 infanterie Dorohoi. După desfiinţarea regimentului, în campus au rămas concentraţi militari, dar şi civili, care făceau parte din  birourile Cercului de Recrutare al judeţului Dorohoi. În ultimii ani, clădirile existente au fost modernizate la standarde europene ca o anexă a primăriei locale şi centru de afaceri.
  
Să ne „odihnim” şi recreem privirea pe terenul sportiv „Vulturii”. În ziua de 12 martie 1924, „Vulturii”-Societatea Sportivă Dorohoi, prin preşedintele ei de onoare – avocatul Gheorghe Gh. Burghele şi preşedintele activ-maiorul Aurel Bantaş, se adresează primăriei oraşului în legătură cu schimbul de terenuri în vederea construirii unei frumoase baze sportive. Se solicita terenul de pe strada Gherghel pentru care au dat un alt teren primăriei din terenurile aparţinând Ministerului de Război. Inaugurat în iunie 1924, această excelentă bază sportivă avea să găzduiască până în zilele noastre echipe mari ca: Dinamo Bucureşti (1948), CFR Timişoara (1970), Jiul Petroşani şi alte echipe din divizia naţională B. Tribuna stadionului era acoperită şi oferea condiţii excelente spectatorilor, la fel ca şi băncile de lemn. În complexul stadionului s-a aflat şi un teren de baschet pe care au evoluat echipe de frunte feminine şi masculine din campionatul divizionar A.
  
După ce ne-am delectat privirea pe frumosul nostru stadion, ajungem la liniştea locurilor de veci din cimitirul Eternitatea. Construirea lui a început în anul 1869 şi an de an i s-au adus îmbunătăţiri. De la început a avut la intrare o alee principală. În anul 1896 s-a construit o casă mortuară, precum şi locuinţa intendentului. Oficial, abia în 1889, la iniţiativa primarului Ioan Panaitiu, având şi susţinerea protopopului judeţului Dorohoi-iconomul Grigore Ionescu, s-a realizat desfiinţarea cimitirului din jurul Bisericuţei de Lemn „Adormirea Maicii Domnului” şi mutarea pe locul unde se află astăzi („în spatele casei Gorovei,în apropierea moşiei lui Gheorghe Gherghel”). În anul următor, 1890, primarul Vasile Calcântraur cu un sobor de preoţi locali, în faţa unui numeros public, a inugurat noul cimitir. La 26 aprilie 1909, după şase ani de lucru, capela din cimitir este completată şi se inaugurează astfel Biserica Inălţarea Domnului, care, din 1959 devine biserică parohială. O bună parte din picturile din altarul bisericii au fost executate de pictorul Ioan Secoşanu,profesor de desen la gimnaziul „Gr.Ghica VV” (1903-1906). În anul 1914, sub primarul Artur Stavri, s-au aranjat aleile şi întreg cimitirul a fost înconjurat cu gard. În anul 1939,o parte din complexul cimitirului devine „cimitirul eroilor”. Printre cei care au trecut în eternitate şi înmormântaţi aici se află numeroşi oameni care au contribuit substanţial la emanciparea oraşului nostru: profesorul Gheorghe Iancu (1887-1952), maior Brănişteanu Neculai (1909-1941)-erou, Costache Enescu (1848-1919), tatăl marelui compozitor George Enescu, senatorul Ioan Atanasiui (1875-1958), pictorul Alexandru Calinic Istrati (1920-1993), avocat, primar Constantin Cuparencu (1884-1936), preot, publicist, folclorist, director de şcoală Dumitru Furtună (1890-1965), preot, publicist Constantin Ciocoiu (1851-1936). Din păcate, mormântul maiorului erou Brănişteanu Neculai nu se află în cimitirul eroilor, considerându-se o crimă faptul că el a luptat pentru eliberarea Basarabiei. Iar rămăşiţele pământeşti ale generalului Constantin Ilasievici (1880-1955), fost mareşal al Curţii regale şi Ministru al Forţelor Armate, şi ale generalului de armată Gheorghe Barozi sunt doar o amintire tristă; ei au murit în închisorile comuniste şi trupurile lor au fost aruncate în gropi comune. Să mai menţionăm aici locurile de veci ale lui Gheorghe Gh. Burghele, Gheorghe Marcu, Vasile Calcântraur sau alte personalităţi dorohoiene trecute, care au fost desfiinţate sau trecute într-un nemeritat anonimat, fără ca nimeni din forurile oraşului să se sesizeze.
  
Traversând drumul ce duce spre Strahova intrăm în cimitirul evreiesc. El se află la capătul străzii 1 Decembrie. A fost construit în anul 1914.Spre deosebire de vechiul cimitir, aflat undeva în spatele fostei unităţi militare de pe Bulevardul Victoriei, acesta este unul modern, îngrijit şi cuprinde morminte ale unor oameni importanţi ai Dorohoiului. Impresionează pietrele funerare ale familiei Fischer, dentist Aroneanu, dr. David Binder- tatăl scriitorului avangardist Saşa Pană, Iancu Acsler, Talic Trau, dr. Vaissman, dr.Vecsler, s.a.
  
Continuând traseul pe partea dreaptă a străzii 1 Decembrie spre centrul oraşului, parcul Brazi oferă o ambianţă naturală foarte îmbietoare. În anul 1902, după inaugurarea parcului „Aurora”, avocatul, primar al oraşului, Gheorghe Marcu a hotărît împreună cu consilierii să niveleze terenul aflat vis-a-vis de Cercul de recrutare şi să sădească câteva sute de brazi, cu intenţia de a înfiinţa aici un parc. Ideea a fost pusă în practică şi, în anul 1915, primarul Gheorghe Gh. Burghele a inaugurat parcul, a construit la intrare o popicărie şi o fântână, ale cărei urme există şi astăzi. După 1939, această splendidă oază de verdeaţă şi oxigen s-a numit „Principele Mihai” la propunerea primarului colonelul Aurel Bantaş. Peste ani, s-a construit cabana Brazi şi estrada cu tribună în aer liber pentru diverse spectacole.
  
Dintre cei care au locuit pe această arteră de-a lungul anilor amintim: profesorul Pascu Gheorghe (1857-1917) director al gimnaziului de băieţi „Gr.Ghica VV” timp de 17 ani, profesor de matematică de o înaltă ţinută profesională; judecătorul Podoleanu Ionel, Irimia Dumitru-dirigintele PTTR Dorohoi, profesorul de limba română Constantin Iancu (1881-1978)-realizatorul şi directorul Şcolii Normale de Invăţători Şendriceni, avocatul şi primarul Gheorghe Marcu, familia căpitan Eugenia şi Paul Holban, inginer Mihailiuc Mihai-fost component al lotului naţional de baschet, doctorul Valerian Petrovici, Eugenia Enescu- profesoara, descendentă a familiei marelui muzician George Enescu ş.a.
  
În încheiere vrem să mulţumim pe această cale celor care ne citesc şi apreciază strădania noastră. Pe lângă cei care ezită să ne ofere datele documentare pe care le posedă, sunt mulţi din cei care nu ne-au refuzat în a ne oferi anumite informaţii care ne-au completat unele lacune din paginile de istorie ale Dorohoiului nostru drag, persoane pentru care avem toată stima. prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO