A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit… A fost un bătrân foarte înţelept, care trăia cu familia lui în deşert.  Acest bătrân avea cinci nepoţi, care mai de care cu inima de piatră şi care nu-şi prea iubeau semenii şi nici nu se înţelegeau între ei.

Într-o bună zi, bătrânul s-a gândit şi şi-a chemat nepoţii propunându-le un joc, cu condiţia că nici unul dintre ei să nu iasă din joc până la sfârşitul acestuia. Le-a ordonat celor cinci nepoţi să aducă fiecare câte un cartof, pe care să scrie numele omului pe care-l urăsc şi să pună cartofii într-un săculeţ.

A doua zi de dimineaţă, fiecare nepot a adus un săculeţ în care erau câţiva cartofi şi, pe fiecare cartof, era scris un nume, al unui coleg de şcoală sau de joacă, numele unui vecin, prieten, profesor...etc.
Le-a propus bătrânul ca, timp de o săptămână, fiecare nepot să care pe spinare săculeţul cu cartofi pe care l-a adus, oriunde se duce, noapte sau zi, în orice moment. Zis şi făcut !

Dar cu trecerea zilelor, au simţit nepoţii un miros urât venind din săculeţe iar greutatea sacilor devenea din ce în ce mai greu de acceptat. După o săptămână, s-au întors nepoţii la bunicul lor, fiecare cu săculeţul lui.

Bunicul i-a întrebat ce au simţit pe parcursul săptămânii care a trecut. Fiecare nepot s-a plâns de greutatea săculeţului său şi de izul ce a ieşit din sac.

Atunci, bunicul lor le-a spus:
-„Aceasta este exact starea pe care voi o purtaţi în inimă. Ura vă murdăreşte sufletele şi inimile şi vă face să purtaţi această ură, oriunde vă duceţi. Dacă n-aţi putut să rezistaţi la greutatea şi mirosul cartofului stricat într-o săptămână, vă imaginaţi ce aveţi in inimile voastre pline de ură, strânsă de-a lungul vieţii, pentru semenii voştri !” Bara Haki Abdulbaki

GALERIE FOTO