Una din paginile negre ale istoriei a fost scrisă de primul război mondial. Sacrificiile omeneşti şi pagubele materiale sunt ca o mărturie a ororilor primei conflagraţii mondiale. Efectele războiului s-au abătut asupra tuturor ţărilor participante la acest măcel. Oraşul nostru, deşi situat departe de arena bătăliilor, a fost cooptat în acţiunile pentru război.
  
După anul 1879, ţării noastre i s-a recunoscut deplina independenţă, precum şi autoritatea ei asupra Dobrogei. Mai rămâneau încă mulţi români în afara  graniţelor ţării, în teritorii ocupate de state vecine.
  
Principalul obiectiv pe care şi-l propuseseră guvernele care s-au perindat la conducerea ţării a fost unirea tuturor românilor într-un singur stat. Sub această deviză, la 9 mai 1899 s-a înfiinţat Ateneul Român din Dorohoi, la care a aderat toată intelectualitatea locală, dar şi din alte părţi. Avocatul Gheorghe Ghe. Burghele, iniţiatorul înfiinţării acestui for cultural dorohoian, a propus ca pe lângă V.A. Urechia-preşedintele ales, să fie şi alţi 14 preşedinţi de onoare -  personalităţi româneşti: Titu Maiorescu, Grigore Tocilescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale, Take Ionescu - toţi mari patrioţi. De-a lungul anilor, multe din prelegerile ţinute în amfiteatrul gimnaziului „Gr. Ghica VV” de V.A. Urechia, avocat Gheorghe Ghe. Burghele, preot Constantin Ciocoiu sau prof. Tiberiu Crudu atingeau latura unirii tuturor românilor.
  
După 28 iulie 1914, când imperiul austro-ungar a atacat Serbia, mai toate ţările se aşteptau la extinderea războiului.
  
La conducerea oraşului Dorohoi se afla avocatul Gheorghe Ghe Burghele, care, alături de prefectul M.H. Verona şi după acesta din urmă Artur Stavri, au intensificat manifestaţiile de susţinere faţă de românii din Ardeal, Basarabia şi Bucovina, mai ales că în oraş existau şi două unităţi militare cu ostaşi originari din tot judeţul Dorohoi.
  
Un moment de rememorare a situaţiei românilor din afara graniţelor ţării a fost în ziua de 27 septembrie 1914, zi în care regele Carol II a încetat din viaţă,iar la Catedrala oraşului, la slujba religioasă care s-a oficiat cu acest prilej, cei care au luat cuvântul au reamintit şi de patriotismul de care trebuie să dea dovadă fiecare român. Acelaşi fapt s-a repetat şi a doua zi la Catedrală când s-a oficiat un nou serviciu religios pentru proclamarea Majestăţii Sale Ferdinand I ca Rege al României.
  
În acelaşi an, din iniţiativa lui Gheorghe Ghe.Burghele, Consiliul primăriei Dorohoi a hotărât să ridice toate restricţiile impuse evreilor până atunci; s-a aprobat şi mutarea cimitirului evreiesc pe strada Tăutu, o locaţie modernă, spaţioasă, mereu bine îngrijită, care există şi astăzi.
  
La regimentul 29 infanterie a fost inaugurat bustul lui Valter Mărăcineanu,operă a sculptorului Horia Miclescu care-şi făcuse studiile la Institutul de Arte Frumoase din Veneţia. Tot în acest an, 1914, se construieşte uzina electrică de pe strada Başotă, instituţie care există şi astăzi.
  
S-a înfiinţat Societatea de binefacere „Ajutorul” a femeilor ortodoxe române din Dorohoi, care se străduia să strângă fonduri pentru copiii săraci. De asemenea, un grup de profesori şi învăţători (D. Atanasiu, C. Florea, Maria Nistor, V. Vasiliu şi I. Nimereanu) din Dorohoi înfiinţează o Şcoală de adulţi cu scopul eradicării analfabetismului.
  
Situaţia beligerantă internaţională impunea măsuri imediate. Aşa se face că în anul 1914, la 1 aprilie, s-a înfiinţat la Dorohoi cel de al doilea regiment, 69 infanterie, cu locaţia stabilită la Comisariatul Militar, vis-a-vis de parcul Brazi. La 20 august 1916, regimentul a plecat pe front şi a avut mari pierderi de vieţi omeneşti. Printre eroi îi amintim cu deosebit respect pe: comandantul regimentului 69 infanterie-generalul Nicolae Piperescu, locotenentul Gheorghe Olinescu-poet, avocatul Constantin Andrei-fost primar al Dorohoiului ş.a. În decembrie 1916,regimentul 69 infanterie, decimat şi fără comandanţi s-a reîntors de pe front la Botoşani pentru refacere, fiind asimilat de regimentul 77 din acest oraş luând numele de regimentul 79 infanterie.
  
În anul 1915, România şi-a păstrat neutralitatea. Dintre evenimentele de seamă ale oraşului din acest an notăm vizita la Dorohoi a Principelui Carol al II-lea, primit cu mult fast de notabilităţile locale şi locuitorii oraşului.
  
Nu lipsit de importanţă este şi faptul că în acest an a început şi canalizarea oraşului, iar la cererea comandantului regimentului 29 infanterie, colonelul Colory, primăria a acordat un teren de 8 ha., situat în faţa regimentului, pentru construirea a 20 de locuinţe destinate ofiţerilor şi subofiţerilor unităţii militare dorohoiene.
  
Încă din anul 1914, ostaşii regimentului 29 infanterie au executat diferite lucrări necesare modernizării: au reparat toate clădirile din incinta regimentului, au reamenajat parcul Rond Point în care au sădit sute de pomi şi au construit mai multe alei. În 1915, după vizita generalului Constantin Prezan din 26 ianuarie, s-a finalizat împrejmuirea campusului regimentului 29 infanterie de pe Bulevardul Victoriei.
  
Un an mai târziu, Regina Maria (Alexandra Victoria), soţia Regelui Ferdinand, a vizitat Dorohoiul. Era o patrioată de excepţie, care a declarat cu ocazia acestei vizite: „Am dorit de la început viziunea României Mari, am purtat-o în inima mea şi am luptat pentru îndeplinirea ei”. Cu puţin timp înaintea vizitei,declarase: „Acest popor crede în mine şi nu-l voi părăsi niciodată”.
  
Mai notăm că în luna decembrie 1916, sala de sport a gimnaziului de băieţi „Gr.Ghica VV” a fost transformată în sală de spectacole.
  
Anul 1916 este deosebit de important în istoria ţării noastre întrcât în noaptea de 14 spre 15 august a acestui an s-a decretat mobilizarea generală pentru a intra în război, în lupta ce urma a se purta pentru Marea Unire.
  
În Dorohoi, în acea noapte, s-au auzit sunetele de tobă ale militarilor şi clopotele bisericilor care anunţau marele eveniment.
  
După 6 zile, regimentul 29 infanterie din Dorohoi a plecat la luptă: era format din 4.508 ofiţeri de trupă, 410 cai şi 86 trăsuri. Comandant era colonelul Ion Pascu. Printre ofiţeri erau: locotenet Constantin Găluşcă, căpitan Anghel Taţomir, locotenent Ion Ilasievici, locotenent Grigore Barozzi, locotenent Gheorghe Barozzi, sublocotenent Calinic Istrati, plutonier Dumitru Moraschi - dorohoieni cunoscuţi, cu suflet mare de patriot. În ziua de 6 decembrie 1916 germanii  ocupă Bucureştiul. Vom trece peste evenimentele ce au urmat pe front; sunt numeroase şi vor constitui subiectul unei tratări separate.
  
La începutul anului 1917, datorită părăsirii frontului de către soldaţii ruşi, presiunea germanilor asupra frontului a fost tot mai puternică. Retragerea în Moldova are atingere cu oraşul nostru întrucât Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu şi-a continuat activitatea la Dorohoi între 20 aprilie 1917- 1 iulie 1918. De asemenea, datorită aglomerării oraşelor din nordul ţării, cauzată de evacuarea întregii administraţii şi a conducerii ţării înspre Moldova, multe notabilităţi au fost oaspeţi ai regimentelor, cazate în clădirile din campusul lor sau în diferite puncte din oraş.
  
La 5 mai 1918, regimentul 29 infanterie s-a întors la Dorohoi, având parte de o primire entuziastă atât din partea oficialităţilor locale cât şi a populaţiei. Militarii dorohoieni au găsit clădirile regimentului în stare deplorabilă, datorită faptului că în lipsa lor aici au fost cazate diferite unităţi militare în trecere spre front. Până la sfârşitul anului 1918, militarii au fost detaşaţi în diferite puncte din judeţul Dorohoi pentru a ajuta la muncile agricole, la paza diferitelor depozite, în gări şi la serviciul de achiziţionare a produselor.
  
La 15 noiembrie 1918, în faţa sediului primăriei Dorohoi a avut loc o mare manifestaţie de bucurie a dorohoienilor ca urmare a relizării Marii Uniri. Fanfara militară a regimentului a cântat imnul regal şi multe alte cântece patriotice. Mai trebuie notat că preşedintele Comisiei Interimare a oraşului - avocatul Constantin Cuparencu şi prefectul judeţului Gheorghe Marcu, urmat de alte personalităţi locale au vorbit mulţimii adunate, cu un sentiment de adânc patriotism, despre marea realizare –Unirea tuturor românilor într-o singură ţară.
  
Încheiem acest important capitol din frumoasa şi zbuciumata istorie a poporului nostru spicuind câteva rânduri din cuvântarea preotului Dumitru Furtună rostită la Catedrala din Dorohoi la 1 ianuarie 1918: „În momentul când ostaşii noştri au plecat la atac, eroii din morminte au zis ostaşilor: mergeţi la luptă şi nu uitaţi că mormintele nu înseamnă că cei din ele sunt morţi”. Iar Hen. V. Gavrilescu, în cuvântarea ţinută cu acelaşi prilej a spus: „Aşa au plecat vitejii ostaşi români la luptă, ca şi cum s-ar fi dus la nuntă”.... 600 de mii dintre ei nu s-au mai întors, dar jertfa lor a dus la crearea ROMÂNIEI MARI. prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO