Deseori trecem pe anumite străzi ale oraşului Dorohoi şi observăm clădiri vechi,unele în ruină, altele reabilitate sau în curs de renovare, dar, puţini locuitori ştiu că în spatele acestor ziduri se ascund date şi nume de oameni care au scris pagini din istoria zbuciumată a municipiului nostru.

În cei 607 ani de existenţă, urbea noastră apare ca una dintre cele mai vechi localităţi din Moldova. Ascensiunea sau decăderea Dorohoiului în cei peste 600 de ani de datorează aşezării localităţii spre marginea ţării, năvălirii unor popoare ahtiate de cuceriri şi prăzi bogate (tătari, polonezi, turci sau ruşi), care au lăsat în urmă distrugeri din care populaţia cu greu reuşea să se refacă. Norocul nostru a fost că din rândul populaţiei locale mereu s-au găsit figuri reprezentative care au contribuit prin activitatea lor la refacerea şi propăşirea oraşului.

După cum afirma marele pedagog naţional Spiru Haret ( care a urmat o parte din clasele primare la Dorohoi, oraş pe care nu l-a uitat niciodată) „necunoscând trecutul nu valorificăm prezentul şi nu putem proiecta sigur un viitor”. Astăzi putem să ne mândrim că din Dorohoi au plecat spre cele mai înalte culmi ale ştiinţei ajungând academicieni oameni ca: matematicianul Dimitrie Pompeiu, farmacistul Alfred Teitel, arheologul Andrieşescu Ioan, filosoful Botezatu Petru, botanistul Brânză Dumitru, iar numele celui mai mare muzician român George Enescu este legat tot de oraşul nostru, dovadă fiind faptul că pe diploma de absolvire a Conservatorului din Viena este scris „George Enescu-Dorohoi”. Am putea adăuga în continuare şi nume de generali de armată, scriitori şi poeţi, artişti de renume, pictori şi sculptori, şi, mai ales, elita de profesori universitari de la diferitele instituţii de învăţământ din ţară. Cu toţii au făcut ca numele de DOROHOI să fie pronunţat cu respect.

Subiectul articolului de astăzi îl reprezintă una din clădirile cele mai vechi din oraşul Dorohoi – clădire construită încă înainte de înfiinţarea Eforiei Târgului Dorohoi, deci înainte de anul 1851. Este vorba despre clădirea de pe strada Al.I. Cuza nr. 37 (actualmente nr. 39), astăzi părăsită, dar recuperată de moştenitorii ultimului proprietar de drept.

Din cercetările întreprinse de noi am aflat data construirii acestei case- anul 1850. A fost construită de numitul Dimitrie Ghiţescu, ulterior devenit consilier şi ajutor de primar. El este şi cel care în anul 1892 a vândut la un preţ derizoriu casa sa de pe locul unde s-a construit în anul 1893 frumosul local al gimnaziului „Gr. Ghica VV”.

Revenim la clădirea sa de pe str. Al.I. Cuza nr. 37. Aceasta a fost cumpărată în anul 1865 de către doctorul Sigismund Chernbach,care deţinea funcţia de medic primar al judeţului Dorohoi. Medicul Sigismund Chernbach era o personalitate marcantă a oraşului nostru mai ales prin faptul că a contribuit la înfiinţarea gimnaziului „Gr. Ghica VV” în anul 1879. A fost chiar primul director al aceste şcoli,concomitent cu predarea obiectului Ştiinţele naturale. De asemeni, a înfiinţat biblioteca gimnaziului de băieţi, a cumpărat cu banii săi nu mai puţin de 67 de aparate de fizică şi chimie, pe care le-a donat şcolii.

În anul 1870, doctorul Sigismund Chernbach se mută pe strada Poştei de astăzi, iar primăria i-a cumpărat localul de pe strada Al.I. Cuza la un preţ mic, în scopul de a muta aici Şcoala Primară nr. 1 de băieţi, şcoală care avea sediul în centrul oraşului dar nu avea spaţiu pentru recreaţiile elevilor. Neavând bani pentru renovare, primăria vinde clădirea familiei medicului veterinar Gheorghe Mezincescu. În familia Mezincescu, cultura era la ea acasă. Soţia doctorului era o pasionată pianistă, iar în casa lor exista o frumoasă bibliotecă. De aceea, în 1894, când primarul oraşului Iancu Dumitriu a avut nevoie stringentă de un spaţiu pentru elevii gimnaziului „Gr. Ghica VV”, familia Mezincescu a pus locuinţa lor la dispoziţie, a construit în curte încă două camere pentru şcoală, mai ales că cei doi fii ai lor erau elevi ai gimnaziului de băieţi.

În această clădire au învăţat elevii gimnazişti până în anul 1893, când şcoala s-a mutat în localul propriu care există şi astăzi. În clădirea de pe str.Al.I. Cuza  au urmat gimnaziul printre alţii: matematicianul academician Dimitrie Pompeiu, maiorul medic Axler Isac, procurorul Mezincescu Gheorghe, ministrul Sănătăţii Dumitru Mezincescu. În anul 1894, familia Mezincescu pleacă din Dorohoi şi a vândut casa magistratului D. Docan care, ulterior, a devenit preşedintele Tribunalului din Dorohoi înlocuindu-l pe Theodor Aronovici.

În anul 1901, din iniţiativa avocatului primar Gheorghe Marcu Şcoala Primară Nr. 1 de băieţi „Gheorghe Asachi” (care trebuia să părăsească localul de pe strada Grigore Ghica, local vândut Băncii Naţionale) s-a mutat în casa magistratului D. Docan. Şcoala va funcţiona aici până în anul 1904, an în care  s-a dat în folosinţă clădirea în care fiinţează astăzi primăria locală. În anul 1926, clădirea care constituie tema articolului de faţă, este cumpărată de maiorul Constantin Găluşcă, cel care fusese cu câţiva ani înainte comandantul militar al oraşului Cernăuţi. Maiorul Constantin Găluşcă a fost ulterior comandant al regimentului 29 infanterie din Dorohoi, primar şi apoi prefect de Dorohoi.

Pe data de 11 iunie 1927, în această casă a avut loc un congres al Partidului Naţional Ţărănesc la care au participat: preşedintele partidului – Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Virgil Madgearu şi alţi membri marcanţi ai partidului. Acesta este trecutul uneia din clădirile  vechi care s-a înscris în paginile de istorie dorohoiană. Vom continua călătoria pe străzile oraşului nostru punctând şi alte clădiri la fel de importante în evoluţia şi emanciparea Dorohoiului. prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO