Pantelimon, supranumit şi „doctorul fără de arginţi“, sărbătorit de Biserica Ortodoxă în fiecare an la 27 iulie, şi-a câştigat renumele de tămăduitor după ce a făcut minuni, vindecând numeroşi bolnavi, iar pentru binefacerile sale nu cerea nimănui să-l plătească.

În această zi se zice să cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească, iar frunza teiului se întoarce pe dos, semn că vara se duce şi lasă în locul ei iarna. Tot în această zi se spune că se mănâncă porumb şi dovlecei, pentru ca oamenii să fie viguroşi în timpul iernii. De Sfântul Pantelimon se împart multe fructe, pentru ca poamele să nu fie viermănoase anul următor.

Cine lucrează în această zi va fi urmărit de necazuri, mai spune tradiţia. În trecut, despre cei care munceau pe 27 iulie se zicea că erau condamnaţi să se îmbolnăvească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie. Şi-a împărţit averea sărăcilor Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor. Se spune că făcea minuni în rândul bolnavilor şi că, de asemenea, şi-a împărţit toată averea săracilor. Numele de „doctor fără arginţi“ se trage din faptul că nu ar fi cerut plată după ce îi vindeca pe oameni.

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creştin Ermolae. Trecând zilnic prin faţa curţii preotului unei biserici din Nicomidia, tânărul Pantoleon a fost chemat odată să intre înăuntru de către Ermolae. Bătrânul Ermolae începu apoi să-l înveţe că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor şi al trupurilor. Vizitele la acesta au urmat pentru mai mult timp. Într-o zi, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos şi îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Deoarece era căutat de mulţi bolnavi, ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioşi pe el şi, fiindcă îngrijise un creştin, ei profitară de ocazie pentru a-l denunţa pe Pantoleon la împărat. Împăratul Maximian porunceşte ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Se spune în tradiţia creştină că, în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte. Sursa: adevarul.ro

GALERIE FOTO