Cu durere în suflet doresc să aduc un omagiu celui care a fost Prof. Dr. Macarie Gheorghe, un adevărat „monument al culturii” din țara Moldovei și un bun pedagog pentru elevii săi.

Pentru cei care nu l-au cunoscut, iată pe scurt câteva referințe:
S-a născut în ziua de 25 aprilie 1940 în comuna Sadova, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava
Filolog, critic şi istoric de artă, prof. universitar. Studii secundare la Liceul „Grigore Ghica Voievod” din Dorohoi (generația 1957), Facultatea de Filologie, secţia limba şi literatura română, Universitatea „AL.I. Cuza” din Iaşi (1957-1962); doctor în filologie (1976). Profesor la Liceul „Laţcu Vodă” din Siret (1962-1963), asistent universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Iaşi (1963-1968), asistent la Universitatea „AL.I. Cuza” (1968-1977), lector (1977-1990), conferenţiar, prof. univ. dr. la Facultatea de Litere; profesor la Facultatea de Teologie (curs de Istoria artei creştine), la Academia de Artă „George Enescu” (curs de Istoria Artei româneştişi Estetica). Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (1990), al Societăţii „Arta română” şi al Societăţii de Studii Istorice şi Filologice, preşedinte al Societăţii ACREMIS (din 1993).

Dorohoiul – un oraș al copilăriei și nu numai
Dorohoiul are obligația să nu uite de acest mare OM care, deși vremurile i-au purtat pașii spre capitala Moldovei, nu a încetat nicicând să iubească aceste locuri de vremelnic popas.
De fiecare dată când ne întâlneam,îi ofeream parcă un mic pelerinaj spre aceste meleaguri ale copilăriei sale. Deși trecuseră anii, nu mai erau mulți din generația pe care o cunoscuse îndeaproape în anii în care a poposit la Dorohoi,dar îmi reda adeseori acele locuri și evenimente care îi rămăseseră dragi sufletului său. Își dorea să revină în Dorohoiul său iubit, pentru un ultim pelerinaj, pentru o ultimă revedere cu aceste locuri – ca de rămas bun.

Profesorul Macarie și Dorohoiul
Faptul că Profesorul Macarie Gheorghe a iubit acest oraș este evidențiat și de ceea a realizat el pentru Dorohoi:
- el este elevul care a salvat opera profesorului său – Pr. Furtună Dumitru – de la căderea în prăpastia uitării, și totodată un important segment al istoriei acestui oraș. Zicea adeseori că, deși mulți l-au criticat de ce își irosește timpul și energia cu scrierile acestui popă, întâlnirile avute în tinerețe cu acest OM al furtunii cât și greutatea ultimilor ani ai părintelui au reprezentat imboldul acestei lucrări.
- cele două opere de artă închinate profesorului său: medalionul de pe peretele clădirii protoieriei Dorohoi (fosta casă în care a locuit părintele Dumitru) și bustul din bronz din curtea bisericuței din lemn (altarul la care a slujit toată viața sa).
- acele simpozioane, prelegeri sau cuvântări pe care le-a adus ca ofrandă orașului Dorohoi nu trebuie nici ele uitate.

Inima sa a încetat să bată în seara de 9 ianuarie, iar plecarea la cele veșnice reprezintă o mare pierdere pentru cultura universitară și nu numai. Dumnezeu să-l ierte!

Pr. Onofrei Marius

GALERIE FOTO