În acest sfârşit de săptămână (26-27 mai 2018) are loc la Dorohoi ediţia a VIII-a a Festivalului-concurs de muzică folk – “Nord-Est Folk”.

În cadrul acestui festival vor susţine recitaluri Cătălin Stepa, Florin Săsărman (sâmbătă, 26 mai, după concursul propriu-zis) şi Cosmin Mariciuc, Magda Puşkaş & Rareş Suciu (duminică 27 mai, după Gala de premiere). Unul dintre membrii juriului din acest an este poeta basarabeană Diana Sava Daranuţa care va face în cadrul festivalului lansarea cărţii sale de poezii – „DOR DE ŢARĂ”. Despre poetă şi cartea sa, Lidia Grosu, poetă şi critic literar scrie:

POETA DIANA SAVA DARANUŢA – CU “DOR DE ŢARĂ” ŞI DE DUMNEZEU

Noua carte a poetei Diana Sava Daranuţa, prefaţată de semnatara acestor rânduri, are un  titlul sugestiv – DOR DE ŢARĂ – şi la fel ca toate poemele scrise în diverse timpuri de către această inconfundabil de frumoasă autoare a picturii sufleteşti, demonstrează continua predilecţie a acesteia pentru o poezie cantabilă, emoţionantă, înălţătoare prin care orice cititor îşi poate reevalua existenţa, la întrebarea care ar fi sensul vieţii, având deja un răspuns concret: iubirea de viaţă. Aşadar, poezia Dianei Sava Daranuţa transmite acest sentiment, sugerând prin dragostea de viaţă evitarea unor noi vicisitudini, debarasarea de metehne şi defecte omeneşti, elogiindu-L în permanenţă pe Acel care a fost şi rămâne începutul tuturor începuturilor în continua revărsare de frumos – Dumnezeu (“La început a fost Cuvântul şi cuvântul era Dumnezeu”). Prin El – acest tot unitar Dumnezeu şi Cuvântul – autoarea, asemenea lui Pigmalion care a creat chipul ideal al femeii ideale – Galateea – dându-i suflare prin dragostea de a crea ceva ce nu s-a mai văzut (auzit) vreodată, se lasă copleşită de adâncimea esenţelor, atingând culmile neştiute ale creativităţii prin toate simţurile capabile să retrăiască şi să readucă inedit, mai altfel decât altcineva mesajul DORULUI DE ŢARĂ cu multiplele-i ipostaze, inclusiv: dor de Dumnezeu, strămoşi, părinţi, casă părintească etc. Toate acestea se  cuprind într-o curgere infinită a iubirii de ceea ce rămâne sublim, valoros, sentimental, a ceea ce ne menţine pe piedestalul demnităţii de neam, ca parte a demnităţii creştine şi  bazate pe omensecul dorit de divinitate.

„Dacă dragoste nu e nimic nu e...”, zice  Sfântul Apostolul Pavel, or, întreg postulatul biblic („De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată... (I Corinteni 13, 1-13)) este un temei pentru autoarea Diana Sava Daranuţa de a-l valorifica pe nou şi de a ne face mai buni decât suntem, consimţind că suntem Opera Creatorului şi sugerându-ne să tindem spre perfecţiunea ce ne-ar apropia de El. Lidia Grosu, poetă, critic literar

GALERIE FOTO