O sistematizare a muzicii psaltice, în Moldova, a fost întocmită de mitropolitul Veniamin Costachi, în anul 1812. Ierarhul cărturar a încurajat învăţarea muzicii psaltice în mănăstiri, sub îndrumarea monahilor, inclusiv la Gorovei, unde, în acea perioadă, activa vestitul cântăreţ bisericesc Paisie.

PROFESORII ȘCOLII
Cel dintâi protopsalt cunoscut cu numele a fost Paisie.Deși despre acest Paisie informațiile sunt sărace, el este considerat întemeietorul acestei școli.
În 1827, psalt al schitului era Neofit Scriban, despre care profesorul C. Erbiceanu nota că „era dotat de la natură cu o voce sonoră, plăcută, armonioasă şi abundentă [...] invăţase cântările bisericeşti la Şcoala din Burdujeni, atât în greceşte, cât şi în româneşte”. Va pleca la Iași unde va fi numit profesor și rector al Seminarului Veniamin și hirotonit episcop.
Conducerea școliii a fost încredinţată apoi ierodiaconului Teoctist, foarte priceput în ale psaltichiei, având misiunea de a pregăti pe tinerii care doreau să devină dascăli la bisericile din satele dimprejurul oraşului Dorohoi. De atunci, această ascultare a devenit o preocupare permanentă pentru vieţuitorii de la Gorovei, formându-se aici și un grup psaltic care a activat o bună vreme la Gorovei.
Ierodiaconului Teoctist, i-a urmat „la catedră” ierodiaconul Climent Constantinescu, care, în 1899, a fost hirotonit ieromonah. Atât Teoctist cât și Climent, prin toate acţiunile lor, cei doi monahi au promovat caracterul naţional în muzica bisericească, luând aminte la apelul lui Anton Pann, adresat cântăreţilor de strană, şi nu numai: „Cântă, frate române, pe graiul şi limba ta, şi lasă cele străine ei de a le şi cânta”.
Începând cu anul 1916 pregătirea cântăreţilor de strană a fost încredinţată protosinghelului Ioanichie Irimiciuc care, pentru o perioadă, a fost stareţ al acestui aşezământ monahal. Datorită calităţilor sale vocale de excepţie şi pregătirii temeinice în domeniul muzical, Ioanichie Irimiciuc a fost promovat protop salt la Catedrala mitropolitană din Iaşi, funcţionând, în acelaşi timp, şi ca profesor la Şcoala de cântăreţi din „capitala Moldovei”. În 1938, s-a întors la mănăstirea sa de metanie, reluându-şi activitatea didactică.

DINTRE ELEVII ACESTEI ȘCOLI
Între cântăreţii renumiţi instruiţi la Școala de la Gorovei, menţionăm pe:
Iosif Ciucă– ieromonah – psalt renumit care a copilărit în Gorovei, unde a învăţat carte şi cântarea psaltichiei. De aici s-a mutat la Mănăstirea Râşca, apoi la Mănăstirea Neamţ. În cele din urmă se duce la Mănăstirea Căldăruşani unde a fost ieromonah şi profesor, decedând la 5 decembrie 1877.
Nectarie Lușcanu – a copilărit și învățat la Gorovei unde a fost și călugărit. A slujit la Mitropolia de la Iaşi, fiind numit apoi egumen la Bisericani şi Mănăstirea Nicoreşti din Iaşi, apoi preot la capela lui Mihail Sturza, Ducatul din Baden-Baden, decedând la 20 martie 1893, la Mănăstirea Neamţ.
Tudorache Hasnaș – civil celibatar, a stat în Gorovei, fiind prim cantor.
Vitalie Lemnea – fost stareț al acestei mănăstiri.
Iorgu Cociu Scofariu – după ce a studiat la Gorovei a plecat la Iași, unde a fost psalt la biserica Sf. Spiridon și protopsalt la Catedrala mitropolitană (1860-1864). A fost un talentat compozitor, lăsând în urmă diferite cântări psaltice, cele mai multe rămase în manuscris.
Chesarie Vasiliu, fiul preotului Vasile Popovici din Truşeşti, cântăreţ şi diacon în 1844 şi preot în 1867 la Gorovei, în cele din urmă se duce duhovnic la Mănăstirea Agafton (1875-1888), unde a şi decedat.
Dionisie Velea – a deprins aici ”meșteșugul psaltichiei”, fiind încadrat în postul de cântăreț. Pleacă la Iași unde este numit canonarh la Catedrala mitropolitană din Iași. A fost stareț al Mănăstirilor Cetățuia, Predeal, Neamț, Bistrița și mare eclesiarh la Mitropolia din Iași.
Partenie Bușcu – fost stareț la Cernica, vicar administrativ la Galați și apoi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor.
Ioanichie Grădinaru – a slujit la Catedrala din Iași unde a fost mare eclesiarh.
Au mai fost şi alţi bărbaţi însemnaţi care au învăţat la Şcoala de psaltichie de la Gorovei precum Partenie Ciopron, Episcop al Armatei, și Narcis Crețulescu, episcopul vicar al Iașilor, ș.a.
De asemenea, în arhiva mănăstirii, se păstrează mai multe cereri adresate stareţului, prin care foşti ucenici solicitau eliberarea unor „adeverinţe de studii”, necesare încadrării în posturile de cântăreţi pe la diferite biserici din judeţele Dorohoi şi Botoşani. Aceste documente atestau faptul că respectivii „învăţăcei" au deprins cântarea psaltică sub îndrumarea vestitului profesor de muzică Ioanichie.

MĂRTURII DESPRE EXISTENȚA ACESTEI ȘCOLI
Din toate cele prezentate mai sus, putem trage concluzia că, la Gorovei, încă de la începutul secolului al XIX-lea, funcţiona o adevărată Şcoală de psaltichie.
Arhiereul Narcis Creţulescu, în monografia scrisă în anul 1897, aminteşte de mai mulţi călugări psalţi, care au vieţuit la Gorovei. Aceştia, la rândul lor, au format ucenici, pentru a servi la strana mănăstirii sau la bisericile din ţinutul Dorohoiului.
Pe un exemplar al „Apostolulului” tipărit în 1851, la Mănăstirea Neamţ, se găseşte menţiunea că această carte a aparţinut iconomului Iordache Romanescu, fiind pusă, prin bunăvoinţa preotului N. Ştefănescu, la dispoziţia „Şcolii de cântăreţi de la Mănăstirea Gorovei", la 21 iulie 1897, împlinindu-se, astfel, voia proprietarului.
Mai mult, în „Darea de seamă pe anul 1910”, protoiereul judeţului Dorohoi, iconomul dr. Dumitru Grigorescu, preciza faptul că, la Mănăstirea Gorovei, care se bucura de o mare apreciere din partea credincioşilor, „se predauşi cântările bisericeşti”.
După decesul arhimandritului Ioanichie în 1956, școala de la Gorovei a încetat să mai existe, însă predarea muzicii bisericești s-a continuat în seminariile ce s-au înființat în această parte a țării.
Pr. Onofrei Marius

GALERIE FOTO