La 16 septembrie 1889 s-a născut la Dorohoi Chipruş Dumitru, cunoscut în lumea artei cu numele de Demeter sau Dimitri Chipăruş.

A văzut lumina zilei într-o familie cu o bună stare materială. Tatăl, Haralamb Chipăruş, a dorit să dea o cât mai bună educaţie celor doi fii ai săi înscriindu-i, pentru început, la Şcoala Primară nr. 1 de băieţi „Gh. Asachi” din localitate (1896-1900). La această unitate şcolară absolviseră anterior şi alţi viitori mari oameni ai Dorohoiului: generalul Constantin Ilasievici, avocatul Gheorghe Gh. Burghele, academicianul George Udriski, deputatul Alexandru Mavrodi, medicul-ministru Dumitru Mezincescu, academicianul matematician Dimitrie Pompeiu, ministrul de război Nicolae Samsonovici ş.a. Fratele său, Chipăruş H. Gheorghe, născut tot la Dorohoi, a absolvit Şcoala Inferioară de Meserii Dorohoi în anul şcolar 1908-1909. Acesta a decedat în circumstanţe misterioase despre care, Dimitru a afirmat mai târziu că ar fi fost asasinat din motive politice.

Dumitru Chipăruş a fost atras spre învăţătură şi, ca atare, a fost un elev foarte sârguincios luând în consideraţie şi faptul că era ceva mai în vârstă decât colegii săi de clasă. După absolvirea claselor primare a urmat gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr.Ghica VV” (1900-1904) unde l-a avut coleg de clasă pe viitorul profesor universitar Radu T. Olinescu.

Pasiunea pentru pictură s-a materializat încă din şcoala primară. Învăţătorii săi i-au scos în relief calităţile şi înclinaţia spre artă cu ocazia diferitelor serbări de sfârşit de an şcolar în cadrul cărora desenele lui erau admirate de vizitatori. La gimnaziu, pasiunea pentru artă s-a accentuat, profesorii de specialitate îndemnându-l să-şi continue drumul spre artă. În acei ani era director al gimnaziului profesorul de matematică Gheorghe Pascu. Era „o mână de fier” care a deţinut funcţia de director cea mai lungă perioadă din istoria acestei instituţii şcolare (1888-1905). La obiectul limba franceză, Dumitru Chipăruş a beneficiat de cunoştinţele predate de G. Ardeleanu, limbă cu care a putut să pătrundă ulterior în lumea artei pariziene. La desen şi caligrafie, orele cele mai îndrăgite de gimnazistul Chipăruş Dumitru, i-a avut ca profesori pe G. Andrieşescu (a predat între 1888-1903) şi I. Secoşanu (a predat între 1903-1905). Aceştia au intuit pe viitorul creator de artă, l-au încurajat şi i-au deschis orizontul cunoştinţelor de artă. 

După absolvirea cursurilor liceale, în anul 1908, la îndemnul părinţilor săi, pleacă spre Italia cu gândul de a-şi perfecţiona talentul, dar nu în pictură, ci în sculptură, pentru care avea acum o deosebită afinitate. În cei 4 ani cât a stat în peninsula italică şi-a perfecţionat stilul afirmându-şi predilecţia pentru arta decorativă - o artă care să placă ochiului oricărui privitor amator, nu doar ochiului specialistului în domeniu. Artistul plastician Dumitru Chipăruş nu era mulţumit de ceea ce acumulase în Italia. Tinde spre mai mult. Aşa se face că gândurile sale se îndreaptă spre Paris – oraşul considerat centrul artei europene, unde exista excelenta şcoală de artă „Ecole de Beaux Arts”, şcoală unde a studiat şi cel mai mare sculptor român – Constantin Brâncuşi.

Ajuns la Paris în anul 1912, Dumitru Chipăruş şi-a realizat visul de a studia la renumita şcoală de arte frumoase. S-a perfecţionat în domeniul artei sub bagheta lui Antonin Mercier care, o coincidenţă fericită, i-a fost profesor şi lui Brâncuşi. A frecventat cursurile acestei şcoli până în 1916. Realizase deja piese sculpturale – adevărate capodopere şi devenise renumit în lumea artei. În ţara sa, însă, se vorbea foarte puţin de sculptorul Dumitru Chipăruş. Chiar şi în oraşul său natal numele i-a rămas aproape necunoscut, deşi în lumea artei pariziene statuetele lui erau admirate şi căutate.

În anul 1926 s-a căsătorit cu Julienne Lullier care îi va fi o adevărată tovarăşă de viaţă, l-a sprijinit în munca de creaţie şi i-a ordonat treptat viaţa. L-a ajutat să-şi amenajeze atelierul său propriu de pe strada Barrault din Paris în care prolificul artist lucra chiar şi 15 ore pe zi. Aici a creat capodopere în stilul „artei deco”. Dumitru Chipăruş este considerat părintele sculpturii „Art Deco”-curent artistic născut în Franţa în perioada interbelică, extins ulterior în diferite domenii – de la arhitectură şi desen până la modă, muzică, film, pictură şi sculptură. A rămas singurul  român dintr-o pleiadă de artişti ArtDeco afirmaţi ulterior, amintindu-i pe Carbonnier Paul (1865-1953) arhitect francez, germanul Christiansen Hans (1866-1945), pictorul şi sculptorul spaniol Picasso Pablo (1881-1973) ş.a.

În sculptură, statuetele lui Dumitru Chpăruş răspundeau dorinţei oamenilor de a-şi decora plăcut camerele. În scopul realizării lor, sculptorul român a folosit o tehnică de combinare a fildeşului cu aur, bronz, lemn, lapis, lazuli, având ca rezultat aşa numitele statuete cristelefantine. Ca model i-au servit dansatoarele exotice şi balerinele întâlnite la Balles Russes sau alte saloane din Paris, copiii vecinilor care-l vizitau în atelierul său, iar, spre sfârşitul vieţii, i-au servit ca model animalele de la grădina zoologică Vincennes.

Mai târziu l-a cunoscut şi pe pictorul dorohoian Alexandru Istrati, cel pe care Constantin Brâncuşi îl lăsase ca mandatar şi executor testamentar al operei sale.

În România, cu excepţia câtorva dicţionare, numele sculptorului Dumitru Chipăruş a rămas necunoscut. Doar liceul, actualmente colegiul „GR. Ghica VV” îl menţionează în monografiile sale. Regimului instalat după 23 august 1944 nu-i convenea opera lui Dumitru Chipăruş căci nu era conformă cu „principiile socialiste”, aşa că numele renumitului sculptor a fost tot mai marginalizat până la uitare.

Dumitru Chipăruş a fost unul din cei mai cunoscuţi şi apreciaţi sculptori ai perioadei interbelice,un maestru al „Art Deco”, fiind puternic influenţat şi de arta egipteană. Cele mai importante lucrări au fost statuetele Art Deco înfăţişând dansatoare exotice şi balerine întâlnite la Ballet Russe sau în saloanele pariziene. În anul 1914 participă pentru prima oară la Salonul Oficial cu deosebit succes. Dumitru Chipăruş s-a impus în scurt timp ca unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai noului curent artistic Art Deco. În perioada 1914-1933 a realizat cele mai reuşite dintre statuetele sale. Sculptorul a încercat mereu să îşi surprindă modelul în mişcare, în timpul dansului sau jocului de copii (când modelul era un copil), acordând o deosebită atenţie liniilor trupului şi în special vestimentaţiei elegante şi siluetei longiline şi, respectiv, candoarei copilăreşti. Era atât de minuţios încât chiat mâinile statuetelor sunt perfect conturate, cu un nivel de detaliu remarcabil. Privind statutele lui rămâi fascinat de frumuseţea personajelor feminine sculpate, simţi vibraţia mişcării elegante ale acestora şi parcă îţi doreşti să le ai expuse undeva unde să le poţi privi în permanenţă.

Dumitru Chipăruş a decedat în anul 1950 după o paralizie cauzată de un atac de cord, când avea doar 61 de ani, vârstă la care ar mai fi putut crea numeroase statuete fascinante. După dispariţia sa pe un drum fără întoarcere, soţia sa i-a adunat şi ordonat statuetele, câte mai rămăseseră. Câteva dintre acestea au putut fi admirate la recenta licitaţie de la Sothebys (SUA) organizată la 17 aprilie 2007. A fost prima licitaţie de statuete ArtDeco, după aproape o jumătate de secol. De asemenea, la o licitaţie la Alis a fost cumpărată o sculptură a lui Dumitru Chipăruş intitulată „Fata cu pălărie” (care a fost turnată în Franţa).

Ne facem o datorie de onoare de a aminti dorohoienilor şi întregii ţări numele acestui mare artist plastic, Dumitru H. Chipăruş, nedreptăţit pe timpul vieţii şi preţuit la adevărata valoare abia după dispariţia sa în eternitate. prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO