Din documente vechi, prăfuite și uitate, aducem la lumină personalitatea unui vrednic slujitor al Catedralei Mitropolitane din Iași: Arhidiaconul Vasile Marțian.

Deși am găsit puține documente biografice despre Vasile Marțian, știm totuși că s-a născut în anul 1857 și este originar din orașul Darabani, județul Botoșani.

După finalizarea cursurilor Seminarului de la Socola, în ziua de 28 decembrie 1875, este hirotonit diacon de către Mitropolitul Iosif Naniescu pe seama Catedralei „Sf. Nicolae” din Dorohoi.
O JUMĂTATE DE VEAC ÎN SLUJIREA DE DIACON

După 15 ani de slujire în biserica lui Ștefan cel Mare din Dorohoi este chemat la Iași de către cel care îl hirotonise, pentru a fi diacon la Catedrala Mitropolitană.

Despre activitatea și felul cum slujea, ne-au rămas două panegirice care aparțin preoților Hodoroabă Nicolae și Grumăzescu Corneliu. 

„Am ținut să aduc toate laudele Părintelui Marţian pentru înfăţişarea sa strălucită ca totdeauna şi prin care podoaba slujirii diaconeşti stătea la cea mai mare înălțime... Cine din Moldova nu cunoştea pe Marţian, nu numai din sferele clericale, ci şi din cele civile? Cu glas măestrit de privighetoare, el a fost podoaba slujbelor bisericeşti ce s-au săvârşit în Eparhia Moldovei sub Mitropoliţii Iosif Naniescu, Partenie Clinceni şi Pimen Georgescu. Regii Carol şi Ferdinand, cu întreaga lor curte şi suită, ori decâte ori vizitau Iaşii, aveau cuvinte de admiraţie pentru vestitul cântăreţ şi neîntrecutul bisericaş. Cu duioşie mi-aduc aminte de felul cum mi-l descria pe Marţian ... ca maestrul ceremoniilor religioase care se săvârșeau cu atâta podoabă la Mitropolie, a cărui suflet şi mişcare era arhidiaconul dispărut”.

„Un cleric din vechea generaţie. Înalt la statură, de-o constituţie robustă, barba mică, rară şi sură, privirea blândă, plăcut la înfăţişare. Un om îngăduit, domol la pas, nu guriş, blajin la vorbă şi măsurat, ca toţi bătrânii cu scaun la cap şi cu mult bun simţ. Înzestrat de Dumnezeu cu cel mai frumos talent, cu darul de a cânta, el n-a îngropat talantul său ca sluga rea din Evanghelie, ci l-a înmulţit în chip vrednic şi conştiincios. Serviciile divine din catedrala Moldovei aveau în ele ceva măreţ, impunător, impresionant, cuceritor, atunci când lua parte la ele şi acel iscusit şi talentat cântăreţ bisericesc. O evanghelie „citită” de el din amvon, cu o artă cum numai el o poseda, te mişca, îţi înălţa sufletul în sferele cele pline de lumină şi îţi răsunau multă vreme în urechi cuvintele pe care el le înaripa cu admirabilul său glas. Cu vocea sa, el bătea negreşit pe cel mai talentat predicator. În toate părţile eparhiei pe unde a slujit, fie la sfinţiri de biserici, fie la hramuri, fie la orice alte servicii religioase, el a mişcat inimile a mii şi zeci de mii de credincioşi, le-a înfiorat şi a umezit de ochi... Şi, această nobilă misiune el a îndeplinit-o cu drag şi cu deplin devotament nu mai puţin decât 52 de ani!”

Pentru că treapta diaconatului nu avea nici un rang decât cel de arhidiacon, Mitropolitul Pimen Georgescu a făcut o mare excepție și i-a conferit rangul de stavrofor, ceea ce numai preoților se acorda.

„STRĂJER NEADORMIT AL FAMILIEI”
După mutarea la cele veșnice a soției Elena, Vasile ia pe umerii săi, la vârsta de doar 33 de ani, crucea familiei și se dedică creșterii celor 6 copii ai săi. A luptat cu greutățile vieții și a reușit să-și educe copiii, unii dintre ei ajungând pe trepte înalte și având un rol important în societate. Primul din cei doi băieți, Emanuel, a fost magistrat, iar celălalt, Dumitru - general de divizie - a fost un ofițer cu o carieră militară impresionantă.

Din descendenții familiei Marțian am cunoscut doi strănepoți, Teodorel Magda, profesoară de fizică în Iași la Colegiul ”Mihai Eminescu” și Teodorel Radu, inginer la București.
Vasile Marțian a fost un tată model, un familist convins dar și om modest, ”care nu iubea reclama nici nu umbla după măriri deșarte” deoarece atunci când sorții au căzut a fi ales pentru înalta treaptă a arhieriei, acesta nu a primit, nedorind să se despartă de familia sa.

NOUĂ DECENII DE LA MUTAREA LA DOMNUL
În Săptămâna Luminată, în plină primăvară, când florile răspândesc în jurul lor parfumuri și îndemn la viață, Arhidiaconul Vasile Marţian, după o şedere de două luni în spital, în urma unei grele operații, în ziua de 22 aprilie 1928 a părăsit pentru totdeauna lumea aceasta.

S-a stins la vârsta de 71 de ani, într-o zi de mare sărbătoare, Izvorul Tămăduirii. A fost înmormântat de un sobor de arhierei și preoți în Duminica Tomei, aflându-și odihna la cimitirul Eternitatea din Iași. (Onofrei Marius)

GALERIE FOTO