1 ianuarie 1918 i-a găsit pe ostaşii regimentului 29 infanterie „Dragoş" din Dorohoi pe  poziţia de luptă la Caşin, pe Muntele Războiului, unde au fost vizitaţi de generalul Pătraşcu şi au luat masa împreună. Un grup de ostaşi au cântat cântece patriotice, au recitat versuri din marii clasici ai literaturii române. Comandantul regimentului era colonelul Dumitru Gheorghiu.

În ziua de 17 februarie 1918 armistiţiul a fost denunţat de inamic, însă după 3 zile aceştia au anunţat că acordul a fost prelungit cu 14 zile.

Un eveniment deosebit de important a avut loc la 26 martie 1918, când întreg regimentul a plecat la Răcăciuni (judeţul Bacău) unde au fost vizitaţi de familia regală şi prinţul moştenitor Carol. Din nou, ostaşii dorohoieni au dat o mică serbare cu dansuri, cântece şi recitări. printre gradaţii regimentului de atunci îi aflăm pe maiorul Găluşcă Constantin, căpitanul Brăescu Ion, căpitanul Enescu Nicolae, căpitanul Mociulschi Leonard, sublocotenentul Brănişteanu C., plutonier major Borşan Ion. Am amintit aceste nume pentru că aceşti oameni au avut un rol important şi în cadrul oraşelor Dorohoi şi Botoşani. Mai subliniem că locuinţele lor (cu două excepţii) sunt şi astăzi în picioare.

În sfârşit a venit şi ziua mult aşteptată: 3 mai 1918, când ostaşii regimentului s-au îmbarcat în gara Răcăciuni cu destinaţia Dorohoi. Au sosit la Dorohoi la 5 mai 1918 şi au avut parte de o primire deosebită din partea autorităţilor şi a populaţiei. Corul catedralei oraşului, condus de secretarul primăriei Haralambie Manoliu, a cântat imnul ţării şi cântece patriotice. Primarul oraşului, avocatul Constantin Cuparencu, a rostit o emoţionantă cuvântare.

Trei zile mai târziu, militarii regimentului au început reparaţiile la clădirile din campusul regimentului. Clădirile fuseseră supraaglomerate cu trupe şi răniţii de pe fronturile de luptă şi, cum toţi erau preocupaţi cu alte îndatoriri stringente, întreţinerea lor a rămas pe ultimul plan şi ca urmare au suferit multe deteriorări.

La 10 mai 1918, ofiţerii şi subofiţerii rezervişti au fost lăsaţi la vatră. Printre ei: medicul Tache Ceapara, căpitanul Enescu Nicolae, medicul Hadârcă Gheorghe, medicul Zalman Solomon,  plutonier Moraschi Dumitru, medicul Binder David, sublocotenentul avocat Chizeş Jean. Abia la 1 iulie 1918 armata română a trecut pe picior de pace.

Ca în fiecare an, ostaşii regimentului au fost repartizaţi în luna octombrie prin sate pentru a ajuta populaţia la muncile agricole.

La 20 octombrie 1918 un detaşament din cadrul regimentului 29 infanterie s-a deplasat spre Mihăileni, unde a pus pe fugă bandele bolşevice care se dedaseră la jafuri şi distrugeri. Prin decretul nr, 45 din 1918 al Ministerului de Război, regimentul 29 infanterie din Dorohoi a primit numele „Dragoş".
Decretul Regal din 28 octombrie 1918 a hotărât mobilizarea armatei române. O zi mai târziu, 10 plutoane ale regimentului 29 infanterie "Dragoş", care se aflau la Mihăileni, au plecat spre Cernăuţi. Pe drum s-au alăturat un grup de ofiţeri români care luptaseră în armata austriacă. Când au intrat în capitala Bucovinei, o mulţime de oameni cu steaguri româneşti şi flori i-au întâmpinat cu ovaţii şi strigăte de bucurie. Sediul unde s-au instalat ostaşii se afla pe Strada Mare nr.8 la Cercul Militar Cernăuţi.

La Lupani, armata română a întâlnit trupe ucrainene. În lupta ce a urmat, românii au avut un singur ostaş mort, ucrainenii au avut 80 de morţi şi peste 100 de răniţi.
Nu deţinem lista bravilor ostaşi ai regimentului dorohoian din acele momente emoţionante care au dus la eliberarea Bucovinei, dar vom aminti o parte din ofiţeri şi gradaţi, aşa cum i-am aflat din documentele vremii: maiorul Constantin Găluşcă (care a fost numit comandantul militar al Poliţiei Cernăuţi), locotenent Botez Gheorghe, medicii Hadârcă Gheorghe şi Binder David, sublocotenent Chiorăscu Gheorghe, maiorul Năescu Soare, medicul Zalman Solomon, plutonier Cosmovici Dumitru şi şeful muzicii militare a regimentului - maiorul Romulus Milea.

La 15 noiembrie 1918, generalul Zadic a organizat un miting în piaţa mare a Cernăuţului cu ocazia Unirii Bucovinei cu patria-mamă. A participat un mare număr de locuitori şi s-a încins o horă mare -Hora Unirii.

La 28 noiembrie 1918, în satul Cuciurul Mare se pregătea un progrom împotriva evreilor; ostaşii regimentului dorohoian au intervenit prompt şi au restabilit liniştea.

Aceasta a fost activitatea militarilor regimentului 29 infanterie „Dragoş" din Dorohoi în anul 1918. Succesele lor dinaintea anului 1918 demonstrează faptul că unitatea militară dorohoiană a fost una de elită. Participarea la războiul balcanic din 1913, participarea la primul război mondial, acţiunile de reprimare a mişcării legionare din Bucureşti, participarea la a doua conflagraţie mondială - nu pot decât să dea dorohoienilor un motiv de mândrie şi un prilej de adâncă recunoştinţă pentru aceşti eroi ai neamului nostru.

Suntem în anul Centenarului Marii Uniri şi ne răsună cuvintele profetice ale academicianului filolog Bogrea Vasile, absolvent al Liceului Anastase Başotă din Pomârla din fostul judeţ Dorohoi, care, la examenul de absolvire din anul 1902 a spus: „Veni-va şi timpul când nici Carpaţii nu ni se vor părea prea înalţi, nici Prutul prea adânc...".

Şi, încă un amănunt nu lipsit de importanţă. În cadrul regimentului 29 infanterie Dragoş, marea majoritate a ostaşilor erau din fostul judeţ Dorohoi. Printre ei, în anul 1916 a căzut la datorie pe frontul de luptă Maxim Iacob, tatăl lui Ilie Iacob - Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, din satul Crainiceni, comuna Horodiştea.

Incheiem succinta prezentare rămânând să ne amintim cu recunoştinţă de eroii neamului nostru ca şi de cei care au avut şansa de a supravieţui ororilor războiului, s-au întors la casele lor şi şi-au continuat munca în folosul comunităţii. Printre aceştia unii şi-au încrustat numele în activităţi benefice ţării şi oraşului nostru. Amintim pe căpitanul Batcu Vasile, căpitanul Stroici Constantin (care a dat şi numele unei străzi din Dorohoi; chiar daca strada se numeşte oficial C.Dobrogeanu Gherea, veteranii oraşului o numesc cu onoare tot strada Costică Stroici), locot. Patriciu Titus-directorul filialei Băncii Naţionale din oraş, Criveţ Gheorghe, Bălănescu Romulus, căpitan Bantaş Aurel, Andrei Constantin, locotenent Misihănescu Ion, publicistul locotenent Elefterescu-Urzică, Locotenent Haretu Gheorghe (tatăl lui Spiru Haret), Calcântraur Gheorghe.

Tuturor celor numiţi şi nenumiţi care au scris paginile de istorie însângerată a României primului război mondial le păstrăm un adânc sentiment de recunoştinţă şi îi vom păstra cu onor în cartea de aur a oraşului. Prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO