Poeţii moderni au încercat şi încearcă să emancipeze poezia şi să o elibereze din cătuşele tradiţionale. Unii dintre ei au reuşit să lărgească sfera poeticii plăsmuind versuri ce au entuziasmat cititorii iubitori de poezie prin crearea de epigrame, panseuri, satire sau simple momente vesele. Literatura română s-a îmbogăţit astfel cu creaţii de excepţie. Dintre ei ne oprim aici la câţiva dorohoieni care fac cinste compartimentului umoristic din literatura română.

PĂSTOREL TEODOREANU (1894-1964), cu numele său real Alexandru Oswald Teodoreanu, s-a născut la Dorohoi la 30 iulie 1894, într-o familie de intelectuali: tatăl, Oswald Teodoreanu era magistrat, iar mama, Sofia Teodoreanu (născută Musicescu) era profesoară de pian. Alexandru şi-a făcut studiile la Iaşi unde se mutase familia. A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, devenind magistrat. A fost atras de creaţia literară şi ne-a lăsat moştenire lucrări în proză şi poezie. În 1937 a primit premiul naţional pentru proză. Însă în amintirea celor care l-au cunoscut persista imaginea lui ca epigramist. Glumele lui erau foarte savurate de cei din jur. A fost un personaj pitoresc al vieţii literare româneşti, apariţiile sale în grupul de literaţi erau însoţite de glume şi epigrame memorabile. Dar spiritul lui critic nu era pe placul regimului comunist care l-a condamnat la 6 ani de detenţie,din care a executat doar 3 ani ieşind cu sănătatea şubrezită, ceea ce i-a grăbit sfârşitul.

Expresia "in vino veritas" i se potriveşte ca o mănuşă. A fost un foarte bun oenolog şi chiar şi-a explicat numele de Păstorel prin vestita epigramă:
„Am păstorit în viaţă vinuri rare,
De-aceea îmi şi zice Păstorel.
Şi de la Grasă pân-la Otonel
Le-am preţuit, pe rând,pe fiecare."

A prins în epigramele sale racilele vremii şi ale oamenilor. O parodie ca "10 membri de partid" nu a căzut bine organelor comuniste. O epigramă ca:
„Din Craiova pân-la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fi-ndcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării."
va determina luarea lui Păstorel Teodoreanu în vizorul securităţii. Iar epigrame aluzive la ruşi şi la cei care se ploconesc ruşilor îi vor agrava situaţia:
„STEAUA COMUNISTĂ
Câte stele sunt pe cer,
Toate pân-la ziuă pier.
Numai una, ca o proastă,
Şade pe uzina noastră...."                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        
sau: "DOMNULUI GROZA
Caligula imperator
A făcut din cal senator!
Domnul Groza, mai sinistru,
A făcut din bou - ministru!". 
sau: "Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus !
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza !"

Chiar şi cartea sa "Gastronomice" (Buc, Ed. pentru turism, 1972) este scrisă în stilul lui umoristic. Deliciile şi rafinamentul reţetelor sunt străbătute de un umor continuu. Cartea este spiritual alcătuită invitând la un ospăţ însoţit de voie bună cu oameni primitori şi joviali:
„Cerca-mă-voi în cronica pe care
M-am învoit s-o scriu săptămânal
Pe lângă sfatul profesional
Să pun ceva piper şi-un pic de sare."

Viaţa i-a oferit lui Păstorel Teodoreanu, ca oricărui om, şi bune şi rele. Însă,el nu şi-a pierdut  niciodată spiritul şi jovialitatea. Nu s-a dezminţit nici când a scris "Ulrimul epitaf":
Aici zace Păstorel,
Veşnic şi nemângâiat
Că e prima dată mort
Fără ca să fie beat....".

Umorul dorohoian trebuia să-şi găsească un continuator în epigramistică. Sorţii l-au ales pe MIHAI SCHWEITZER (9 febr. 1924- 22 martie 2002, Dorohoi). Descendent dintr-o familie germano-poloneză, s-a născut la 9 februarie 1924 în comuna Dumbrăveni, judeţul Suceava. În 1944 este absolvent al Şcolii Normale "Vasile Lupu" din Iaşi. N-a profesat ca învăţător decât un an de zile, fiind eliminat din învăţământ de către regimul comunist pe motiv că la o inspecţie, ideologii noii orânduiri au sesizat că pe harta României Mari de pe peretele clasei n-a acoperit teritoriul Basarabiei susţinând că este teritoriu românesc. Învăţătorul Mihai Schwaitzer a fost astfel nevoit să se califice la şcoli profesionale de profil CFR.Dar, nici după absolvirea acestor şcoli n-a avut linişte. O poezie cu conţinut naţionalist i-a adus condamnarea la 6 ani de închisoare. După 4 ani (1968-1972) a fost eliberat fiind în continuare supravegheat de securitate. Cu familia distrusă în urma divorţului, s-a stabilit la Dorohoi în 1972 şi s-a încadrat la staţia CFR Dorohoi. Dar, harul literar nu a fost distrus. După rigurozitatea şi precizia din activitatea profesională s-a destins cochetând cu epigrama. Umilinţele din anii de detenţie comunistă nu i-au învins încrederea în viaţă. Umorul deconectant şi l-a exprimat în cele 3 volume de "Pastilograme (1996, 1998, 1999). Ironia lui a săgetat diverse racile omeneşti şi nu i-a iertat nici pe comunişti:
UNUI GENERAL ("persecutat" de comunişti):
Ţi-au pus pe umeri cât au vrut
Şi slugă tu le-ai fost;
Şi general ei te-au făcut
(Din... Şef de post !)

Este foarte actuală "pastila" lui Mihai Schweitzer: 
SCURTĂ BIOGRAFIE
A fost un onorabil patron la un "en-gros".
Vindea Călugărească sub titlu de Bordeaux,
Palinca-n loc de Whisky şi borşul drept Spumos;
Acum îşi vinde "cinstea", căci a intrat la "gros" !

Sau "pastilograma" CINSTEA
Că cinstea e suprema calitate
O spun şi o repetă oameni mari;
Dar eu (mai mic) vă spun cu fermitate,
Că-i un generator de ... Adversari !

S-a autocaracterizat ironic în CAŞCAVALULUI "ŞVAIŢER"
Deşi avem origine-nrudită,
Persistă între noi o disonanţă:
Tu eşti mâncat de oameni de elită,
Iar eu de oameni... fără importanţă !

Sau în  AUTOEPITAF-ul său : Aici se află SCHWETZER; (deci teamă nu vă fie!)
Specialist în glume şi-n "rimo-terapie".
Cel care toată viaţa,urmând a milei cale,
A oblojit tot felul de răni... spirituale!

N-am putea să ne imaginăm cum ar fi fost serialul televizat după opera lui Ion Băieşu "Dragostea e un lucru foarte mare" fără interpretarea inegalabilă a actorului dorohoian, stabilit ulterior la Bucureşti, OCTAVIAN  COTESCU (Dorohoi 14 februarie 1931 - Sinaia 23 august 1985). Umorul personajului Costel a atins cele mai înalte cote interpretative. Talentul umoristic de necontestat al actorului Octavian Cotescu a stârnit cascade de râs. Interpretarea în tonalităţi grave a situaţiilor comice a creat scene umoristice memorabile. De altfel, volumul tipărit de Ion Băieşu are coperta de titlu frumos ilustrată cu fotografia celor doi interpreţi de valoare: actorii Octavian Cotescu di Coca Andronescu. 

Pentru un zâmbet  cald în colţul gurii,ca un omagiu adus neuitatului actor Octavian Cotescu, vom cita  o secvenţă de la nunta de pomină a mirilor Tanţa şi Costel:
„Costel (...... ) la un moment dat tresare şi se loveşte cu palma peste frunte.
- Dragă, mi-am adus aminte !
-Ce ?
- Aia ce voiam să-ţi spun, că mă chinuiam să-mi aduc aminte şi nu puteam de când a început nunta.
-Atunci spune-mi repede.
-Păi nu e de spus,e de întrebat.
-Atunci întreabă-mă.
Costel o proveşte lung, o mângăie duios cu privirea, apoi şopteşte:
- Auzi? Dacă nu te superi... Spune-mi şi mie cum te cheamă...
-De ce mă întrebi?
-Aşa,din curiozitate.
-Tanţa... Dar pe tine?
-Dar de ce mă întrebi?
-Tot aşa, din curiozitate.
-Costel.
O clipă parcă-şi pierd minţile de fericire. Îşi recită numele cu ochii în lacrimi.
-Ce mult se potrivesc numele noastre, dragă..."

Harul umoristic dorohoian a poposit la ... un profesor de matematică. Cu o gândire  strălucită şi ageră, a jonglat nu doar cu compasul, echerul, ecuaţiile, formulele, lemele şi logaritmii, ci a săgetat şi racilele vieţii cotidiene. Deşi dl. profesor MIHAI HAIVAS a fost cooptat cercetător în domeniul ştiinţelor exacte la Iaşi, inima şi sufletul lui au rămas legate de Dorohoi-ul tinereţii sale. Aşa cum afirmă Mihai Batog-Bujeniţă în prefaţa volumului semnat de Mihai Haivas "Haşmişuri umoristice" (Iaşi, Ed. Rocad Center, 2010): "Sunt convins că iertate-i vor fi toate păcatele, având el (Mihai Haivas, n.a.) rădăcinile unui umor de calitate foarte adânc înfipte în Dorohoiul natal şi, argumentate în timp, cu impresionant de multe lecturi şi o serioasă cultură umanistă". Născut la 6 aprilie 1941 la Cristineşti (jud. Botoşani), după absolvirea Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi a revenit profesor de matematică şi astronomie la Liceul "Gr. Ghica VV" la Dorohoi, unde a predat până în anul 1970 când, în urma unui concurs a ocupat un post la Filiala Iaşi a Academiei Române în cadrul Institutului de Cercetări Economice. Întâmplarea a făcut ca prietenul său, matematicianul Ioan Maftei să-i ceară părerea despre catrenele ce le crease.A fost punctul de dezlegare a talentului literar pentru Mihai Haivas. A intrat în Academia Liberă "Păstorel" din Iaşi în cadrul căreia a îmbogăţit literatura română epigramistică. Şi-a exprimat crezul său într-o frumoasă DESTĂINUIRE:
Din câte muze-n viţa mea erau -
Şi n-o să merg nicicând pe firul dramei -
De-o vreme importanţă le mai dau
Doar matematicii şi epigramei !

Ca un omagiu adus înaintaşului său în ale epigramisticii i-a dedicat numeroase catrene savuroase precum: PĂSTOREL,FIU AL DOROHOIULUI
Pe Jijia de-ar curge Otonel
Sau Tămâioasă-n valui şi puhoi,
Azi jovialul nostru Păstorel
N-ar mai pleca din Dorohoi.

Sau: CRITICILOR LUI PĂSTOREL
Vă tot miraţi de Păstorel
Că bea de când spusese "Papa" !
Eu cred,că-n Dorohoi la el
Era oprită-atuncea apa !

Dl. Profesor Mihai Haivas a devenit membru foarte activ al Uniunii Epigramiştilor din România. Este nelipsit de la Festivalurile naţionale de Epigramă, Fesivalul Eterna Epigramă, diverse simpozioane culturale, festivalul Alb-Umor, cenacluri şi alte întâlniri naţionale sau internaţionale ale epigramiştilor cu contribuţii satirice savuroase. Lucrărilor de specialitate din domeniul matematicii le-a adăugat o bogată colecţie de volume de epigrame: Tangoul poantelor în pas de dans (2009), Haşmişuri umoristice (2010), Restituiri în patru rânduri (2011), Triumful epigramei (2012), Geometrie conjugală (2013), Epigrama zilei (2014). Spiritul său critic s-a oprit la numeroase aspecte din viaţa de zi cu zi. Unele epigrame ating durerea celor mulţi referitor la politică:
LOCURILE ÎN PARLAMENT
Se spune că în Parlament
Sunt locurile pe sprânceană.
Aşa o fi,şi-i evident,
"Sprânceana" nu e de pomană !
Sau: LEGE ELECTORALĂ
Ajuns-am, iată, la strâmtoare,
Poporul e total dezamăgit,
Căci de un timp noi la votare
Alegem între-un hoţ şi-un necinstit.
Referitor la CLASA POLITICĂ DE LA NOI observă cu liciditate că:
Văzând o sărăcie crasă
Că se întinde peste ţară,
Pot să afirm de-a noastră clasă
Că e de cea ... elementară !

Lecturând  creaţiile" în patru rânduri" ale d-lui profesor Mihai Haivas trebuie să subliniem priceperea în jongleria de cuvinte. Astrele studiate în cadrul astronomiei i-au dăruit nu numai dexteritate în mânuirea teoremelor şi necunoscutelor algebrice ci şi uşurinţa folosirii cuvintelor din armonioasa noastră limbă. La prima vedere pare foarte simplu cum scrie, dar nu e la îndemâna oricui să creeze catrene ca:
UNUI ŞAHIST DORNIC DE PREMII
Deşi avea un nume rar
Nu dispunea de numerar.
Dar cum juca el cu cap tura
A şi realizat captura.

Dl. Mihai Haivas nu pierde nici o ocazie de a revedea oraşul nostru. A răspuns oricărei solicitări de a participa la manifestări culturale locale onorându-ne cu o prezenă activă şi exprimându-şi regretul pentru indiferenţa localnicilor:
Când deseori revăd oraşul
Şi-observ că-n locul meu natal
E un plictis făr-de egal
Mă-ntreb, e vinovat "Ostaşul"
Că este-un târg provincial?

Dl. Mihai Haivas nu-şi dezminte talentul cu care l-au hărăzit zeii, ne oferă mereu noi "împunsături satirice" credincios crezului său literar:
Pe-al epigramei veşnic drum
Mai suportaţi-mi un volum, 
Însă:
Acest volum,să afle cititorul,
Că nu-i atât de bun ca ... viitorul !

Drumul umorului dorohoian a fost început. Urmează ca generaţia ce vine să ofere noi nume de real talent cu creaţii cât mai frumoase ! Prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO