Luna august este luna dedicată marelui muzician George Enescu. Întreaga lume muzicală omagiază personalitatea și creația lui nemuritoare.

Când te afli într-o țară străină și auzi cum se execută muzica lui în fața unui public extaziat, ca român simți un fior plăcut de neuitat. Ne-a fost dat să trăim acest sentiment care este foarte greu de descris.

Astăzi, când țara noastră se zbate cu atâtea probleme, când orașul nostru își caută căi, metode și mijloace de a se dezvolta și înfrumuseța, cuvântarea președintelui Ateneului din Dorohoi, avocatul Gheorghe Gh. Burghele, ținută cu ocazia concertului dat în seara de 2 mai 1921 de Maestrul George Enescu ne sună atât de actuală încât nu am rezistat tentației de a-l prezenta cititorilor noștri:

Ilustre Maestre,
Permite-mi ca în numele Ateneului nostru, al cărui membru de onoare ești, cât și a comitetului teatral, a-ți aduce viile noastre mulțumiri pentru onoarea ce ne-ai făcut de a veni în mijlocul nostru dându-ne prilejul de a asculta divina ta muzică.

Fiu al Dorohoiului nu se putea să dai uitării pe frații tăi.
O mică comparație:
Ilustrul Mihail Kogălniceanu în ”Cuvântul introductiv la Istoria Românilor”, reamintind lupta purtată de Moldoveni la Baia între altele zice: ”Baia,un sat ca toate satele”, dar eu mă mândresc cu dânsul căci aici Matias Corvin avanul Rigă al Ungariei a fost bătut și pus pe fugă de Ștefan cel Mare Domnul Moldovei”.

Dorohoiul, de mulți nebăgat în seamă, purtând și ponosul de ”Siberia României”, Dorohoiul pentru care dacă voiești să faci ceva trebuie să cerșești pe la toate ușile, ba încă mai deunăzi cei de sus voiau să-l și desființeze, căci astfel pretind ei că cer interesele României Mari, noi însă cei de aicea ne fălim cu dânsul,căci aici tu, ilustre maestre, te-ai născut, tu care ești cel mai ilustru cântăreț al Românilor.

Acum o amintire: Sunt câțiva ani în trecere prin Viena. Vienezii erau încă sub farmecul melodiilor arcușului tău în urma unui strălucit concert ce le-ai dat. Toate ziarele conțineau elogiile micului românaș, aveai atunci 12-13 ani, iar vienezii își ziceau ”Der kleine Mozart”. Portretul tău era răspândit pretutindeni. Îți poți închipui câtă bucurie am simțit în sufletul meu.

Prin admirabilele tale simfonii și rapsodii ai plimbat numele de român în toate unghiurile. Acolo unde nu le-au fost dat multora să pătrundă, tu prin geniul tău ai pătruns. Ai pus Parisul în admirare. In timpurile grele prin care am trecut, atunci când germanul cuprinsese o parte din țară, iar bolșevicul își pregătea opera de distrugere, tu prin suavele și dulcele armonii, ai dat mângâierea unui bun și adevărat frate și nouă și răniților și celor ce vegheau prin tranșee, făcându-ne să uităm pentru moment grozava nenorocire ce ne cuprinsese. Ca și Rossini și un Verdi care s-au gândit la nevoile semenilor lor asigurându-le existența, tu, ai creat pepiniera viitorilor artiști români.

Precum germanii se glorifică cu un Bach, Beethoven, Mozart, Haydin, Haendel, Gluck și Wagner; Francezii cu Berlioz, Saint-Saens, Auber, Bizet și alții; italienii cu Paganini, Rossini și alții; Spaniolii cu Pablo de Sarasate; Noi Românii ne glorificăm și ne mândrim cu GEORGE ENESCU.”

În completarea acestor emoționante rânduri scriem și noi că orașul nostru cu dorohoienii lui sensibili în fașa artei - indiferent de forma ei de exprimare - îl vor purta în suflet generație de generație pe inegalabilul GEORGE ENESCU.

Prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO