Daca sunteti martorul unor evenimente importante va rugam sa ne contactati la tel: 0749.877.802 sau email: [email protected]
Titlu: Roșu și Negru (cu titlul original ”Le Rouge et le Noire” și subtitlul ”Cronica anului 1830”)
Autor: Stendhal (Henry-Marie Beyle) (n. 23.01.1783, d. 23.03.1842)
Anul apariţiei: 1830
Scurtă prezentare: Pornind de la semnificația celor două cuvinte din titlu, se vor putea distinge și cele două căi pe care protagonistul nostru, Julien Sorel, va încerca să le îmbine pe parcursul romanului; astfel, dorința de a-și depăși condiția socială de țăran se putea realiza pe atunci (prima parte a secolului XIX) doar prin intermediul Bisericii, simbolizată aici de ”Negru”, pe când ”Roșu” se referă la acea latură psihologică, sensibilă, sentimentală, la acțiunea interiorizată a personajului pe care Stendhal o construiește cu atâta grație.
În ceea ce privește firul epic, acesta este unul ușor de urmărit: Julien, fiul unui cherestegiu dintr-un oraș din Franța, aspiră la o carieră militară la fel de importantă ca cea pe care a dus-o Napoleon Bonaparte, idolul său. (Trebuie menționat aici că acțiunea conturează și anul 1830, an în care Revoluția va instaura monarhia constituțională, marcând totodată revenirea la valorile napoleoniene, prăbușindu-le pe cele bourboniene.) Știe că acest drum îl poate parcurge doar prin Biserică, așa că se pregătește să devină preot. Știind Biblia pe de rost și deținând adevărate cunoștințe de limbă latină, eroul nostru este angajat de primarul orașului drept profesor particular al copiilor acestuia.
Duce o viață amoroasă cu soția primarului, doamna de Rênal, care nu se va menține foarte mult timp, întrucât Julien este trimis la o școală de preoți. Aici câștigă admirația directorului, drept răsplată fiind recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris. O cucerește pe fiica acestuia, Mathilde, pe care o va lăsa însărcinată. Cei doi urmează să se căsătorească, protagonistul nostru putând ajunge astfel la rangul mult râvnit. Acest lucru nu se va realiza însă, din cauza unei scrisori trimise de doamna de Rênal, scrisoare care poate va aduce și finalul romanului: pedeapsa capitală.
Ce este mai greu de urmărit însă în acest roman este analiza psihologică: Julien transcede de la tânărul cu visuri, himere și idealuri, la maturul care își guvernează dorințele și ambițiile în circumstanțe delicate, apelând chiar și la ipocrizie pentru a se integra în diferite cercuri sociale pariziene, pentru ca în final să ajungă un ”bărbat ghilotinat”.
Se nasc două întrebări: O iubea pe doamna de Rênal sau se folosește de acest motiv pentru a-și învinge timiditatea? Doamna de Rênal îl iubea sau nu pe Sorel (moare la trei zile după execuția acestuia)?
Stendhal încearcă prin această carte să dea o formă estetică combinației de talent, muncă, decepție și ipocrizie, demonstrate de Don Juan-ul romanului, pentru ca în final să se găsească transpus în trădarea propriei pasiuni; și reușește. Este o carte care merită citită!
Citat: “Iubirea bazată pe raţiune este, fără îndoială, mai înţeleaptă decât iubirea adevărată, dar ea nu are decât puţine clipe de entuziasm...”, ”Apropierea unui pericol palpabil, în loc să o tulbure, îi redă veselia, fiindcă o face să își uite remușcările! Iată o femeie cu adevărat superioară! Ah, iată un suflet asupra căruia e cu adevărat o glorie să domnești!”, ”Ultimile cuvinte au fost spuse dintr-o suflare, pe un ton neobișnuit și cu siguranță cam nepoliticos.”, “Iată efectul zădărniciilor lumii acesteia; se pare că eşti obişnuit cu chipuri vesele, adevărate teatre ale minciunii. Adevărul este auster, domnule…" ”Or, odată ce s-a convins de prostia și de măgăria starețului, a reușit să se descurce, de obicei spunând negru la tot ce era alb, și alb la tot ce era negru.”, ”Sorel acesta este o ființă stranie, iar acțiunea lui e inexplicabilă.”, “În trufia mea, am fost de atâtea ori încântat că sunt diferit de ceilalţi tineri ţărani! Ei bine, am trăit destul pentru a vedea că diferenţa generează ură.”, ”Nu a încercat în niciun fel să își ia viața, dar, (…) a murit îmbrățisându-și copiii.”
“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)
Autor: DorohoiNews.ro
16.09.2011 la 10:50
sunt multi/multe precum J S in societatea noastra. sigur cea care semneaza acest articol nu este din categoria JS! fain!
- Nu ştii unde mi-e creionul?, îl întreabă un tip pe colegul său de birou.
- Ba da, după ureche.
- Omule, nu-mi complica viaţa. După care ureche?
Va rugam sa folositi un limbaj decent; mesajele postate vor fi validate de un Moderator inainte de a fi publicate pe site.
NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.
Site-ul www.dorohoinews.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.