Titlu: Un veac de singurătate (cu titlul original Cien años de soledad)

Autor: Gabriel García Márquez (n. 06.03.1927)

Anul apariţiei: 1967

Scurtă prezentare: “Un veac de singurãtate” este echivalentul istoriei pusã sub semnul incestului, a unei familii și a orașului în care trãiește aceastã familie (Macondo), vreme de peste un veac.
Marquez zugrãvește o lume nouã, dar în același timp veche, printr-un stil și un limbaj de-a dreptul captivante, o lume care se terminã înainte de a începe.

Ideea de mozaic subînțeleasã la nivelul creației se referã, pe de o parte, la confuzia creatã la nivelul numelor personajelor (un arbore genealogic fiind benefic pentru o lecturã ușoarã), iar pe de altã parte, la rãsturnãrile de situație care apar. Un univers prãfuit, încețoșat, somptuos, paralel cu unul colorat, viu și foarte diversificat ajung sâ întruneascã întãmplãri mai mult triste (fragmente din rãzboi), decât vesele, care fac loc însã unui zâmbet în colțul gurii și unei lacrimi în colțul ochiului.

Principalul element al creației este reprezentat de Ursula, super-femeia care se ocupã de gospodãria familiei, axul în jurul cãruia se rotește întreg universul creat de Marquez, alfa și omega operei.

Cititã și înțeleasã la un alt nivel, capodopera este consideratã o alegoriea istoriei latino-americane, a condiției omului, dar și o meditație asupra timpului, asupra sentimentului tragic al singurãtãții pe care îl trãiesc membrii familiei Buendia.

Dacã la o altã carte pe care o citești ai posibilitatea sã-ți imaginezi un final sau o altã continuitate a firului epic la finalul propus de autor, în acest caz, acest lucru nu se mai întâmplã: ești introdus în poveste, prin titlul cãrții și ai sentimentul finalului poveștii în momentul când citești ultimul cuvânt de pe ultima paginã a cãrții. Privind retrospectiv lectura cãrții, e ca un vis! Excepțional!

Cum ar fi dacã lumea  s-ar naște pentru fiecare persoanã și s-ar sfârși odatã cu ea?
Cum ar fi prezentul fãrã istorie? La fel ca în narațiunea lui Marquez…

Citat: ”Lucrurile au și ele viață, proclama țiganul cu un accent gutural; totul este să le trezești sufletul.”, ”Știința a desființat depărtările (…) Peste puțină vreme, omul va putea vedea ceea ce se petrece în orice loc de pe pământ, fără să iasă măcar din casă.”, ” (…) moartea îl urmărea pretutindeni, dându-i mereu târcoale, fără a se hotărî totuși să-și înfingă gherele în el.”, ”Această ființă miraculoasă, care susținea că deține cheile lui Nostradamus, era un personaj lugubru, învăluit de tristețe, cu o privire de asiatic care părea să cunoască fața ascunsă a oricărui lucru.”, ”(…) căci semințiilor condamnate la o sută de ani de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pământ.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO