De luni, creștinii încep Săptămâna Patimilor. Începând din Duminica Floriilor și până în sâmbăta dinainte de Paște, creștinii marchează Săptămâna Mare.  

Săptămâna de dinaintea Învierii lui Iisus reprezintă o perioadă de smerenie și curățare spirituală pentru credincioși.

În Săptămâna Mare preoții îndeamnă la post, rugăciune și la spovedanie. De asemenea, caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile.

Ce este Săptămâna Mare și ce marchează fiecare zi în parte
Săptămâna Mare, denumită și Săptămâna Sfântă sau Săptămâna Patimilor, în creștinism reprezintă ultima săptămână a Postului Mare și săptămâna de dinainte de Paște.

Săptămâna Patimilor reprezintă perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare inclusiv.

La târgurile de Paște se merge pe ideea că se vinde absolut orice. De la drob de cerb la ciocolată roz și bijuterii
Săptămâna Sfântă include sărbătorile religioase Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare.

Săptămâna Mare nu trebuie confundată cu Săptămâna Luminată, care reprezintă prima saptămână de după Postul Paștelui.

În tradiția ortodoxă, Săptămâna Mare începe cu Sâmbăta lui Lazăr, ziua de dinainte de Duminica Floriilor.

Semnificația fiecărei zile din Săptămâna Patimilor
Duminica Floriilor – Cunoscută și ca Duminica Stâlpărilor, această zi marchează sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim și începe ultima săptămână a Postului Paştilor.

Potrivit Bisericii Ortodoxe, Duminica Floriilor, o zi plină de tradiții și superstiții, este primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din anul bisericesc. În Duminica Floriilor, creștinii ortodocși sărbătoresc intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, călare pe un asin, așa cum a prezis proorocul Zaharia. Mântuitorul este primit în cetate de oamenii fericiți, care l-au întâmpinat cu ramuri de finic și i-au cântat osanale.

Lunea Mare – În ziua de luni din Săptămâna Patimilor se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. Lunea Mare este considerată fiind prima zi a Patimilor lui Iisus. În Biserică, la Liturghie, preotul citește istoria vieții Lui Isus pentru a le reaminti credincioșilor de momentul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda.

Patriarhului Iosif este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat de desfrânare, el ajunge în închisoare, iar după ce este eliberat este pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt reprezintă o prefigurare a biruinței Lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Tot în Lunea Mare se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea roade. Este o pildă dată omului din care trebuie să se rețină că Dumnezeu este atât iubire, cât și dreptate. Așadar, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci îi va și pedepsi pe cei ce „nu au rodit”, conform crestinortodox.ro.

Lunea Mare din Săptămâna Patimilor este considerată prima zi a Patimilor lui Iisus și urmează după Duminica Floriilor.

În Biserică, preotul aduce în fața creștinilor icoana lui Iosif, care a fost vândut de frații săi în Egipt. La Liturghie se citește istoria vieții acestuia pentru a se aminti de felul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda.

În Săptămâna Mare, credincioșii respectă o serie de tradiții și obiceiuri, unele transmise de Biserică, iar altele moștenite din bătrâni.

Luni este o zi importantă pentru gospodine. Aceasta este ziua în care începe curățenia de Paște. Femeile aerisesc casa, spală rufe, calcă, văruiesc și fac curățenie. Se spune că în Săptămâna Mare se face curățenie pentru a scăpa de toate relele de peste iarnă.

Postul este ținut în continuare. Ba, mai mult, credincioșii aleg să ajuneze în Săptămâna Patimilor, adică aleg să nu mănânce nimic de la răsărit până la apusul soarelui.

Tot în această săptămână este recomandată abstinența conjugală.

Denia din Lunea Mare
Cea dintâi denie începe duminică seară și se numește „Utrenia zilei de luni”. Denia înseamnă în slavă „priveghere” sau „slujbă nocturnă”, acesta fiind motivul pentru care slujba de denie are loc seara.

Biserica a rânduit ca la denia de luni din Săptămână Patimilor să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob. În denia de luni se amintește și de smochinul neroditor al Mântuitorului.

Iosif este al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei. Sfânta Scriptura ne arată că, într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă vești despre frații lui, care erau plecați cu oile la câmp.

Frații lui Iosif erau invidioși pe acesta din cauza unor vise pe care el le-a avut, și au decis să-l omoare. Unul dintre frații lui i-a îndemnat pe ceilalți să-l arunce pe Iosif într-o fântână din care mai târziu este salvat și vândut unor negustori pentru 30 de arginți.

Pentru a-și acoperi fapta, frații lui Iosif au tăiat un ied, au rupt haina fratelui lor și au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunși acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.

Iosif, fiul patriarhului Iacob, este în această poveste întruchiparea Lui Hristos.

Iosif, aruncat de frații săi în fântână, semnifică punerea Lui Hristos în mormânt. Scriptura ne atrage atenția că fântâna era lipsită de apă, semn că acel loc nu mai putea întreține viața. Până la Învierea lui Hristos, mormântul era chipul morții.

Cum fântâna în care a fost aruncat rămâne goală, la fel se întâmplă și cu mormântul Domnului.

Iosif vândut de frații săi în Egipt pentru 30 de arginți este o preînchipuire a lui Hristos vândut de Iuda.

Haina lui Iosif înmuiată în sânge și arătată patriarhului Iacob simbolizează mantia roșie a Mântuitorului din timpul Patimilor Sale.

În relatarea vieții lui Iosif ni se spune că acesta îi primește pe frații săi care vin în Egipt după o foamete cumplită în Țara Sfântă, iar acesta le dă de mâncare.

Foametea din vremea lui Iosif semnifică neputința neamului omenesc de a atinge asemănarea cu Dumnezeu prin propriile puteri.

Iosif dăruiește întregului popor grâu și hrană, reprezentându-L pe Hristos, care se va dărui pe sine ca hrană, sub chipul pâinii și al vinului.