Titlu: Invitație la vals

Autor: Mihail Drumeș

Anul apariţiei: 1936

Scurtă prezentare: Inspirat din piesa lui Weber, ”L’invitasion á la valse”, romanul lui Drumeș poartă amprenta unui roman execepțional de dragoste, de sine stătător, a cărei acțiuni pornește de la dansul unui vals despre care protagonistul Tudor Petrican nu mai are o imagine foarte clară. Tudor, student la Drept, este un tânăr care are o viziune destul de superficială a ceea ce înseamnă viață, a ceea ce înseamnă relație cu o femeie, conturând ”mândria tiranică” de a seduce și umili fetele. Asta până în momentul în care își face apariția Mihaela (Micaela, Michaela), studentă la Litere. Vrea cu orice preț să o cucerească și începe prin expedierea unor scrisori.

Încet, încet iubirea îi unește într-un cuplu frumos. În momentul în care hotărăsc să meargă într-o tabără cu colegii, iau hotărârea nebunească de a lua trenul spre Constanța pentru a vedea marea. Deși totul mergea foarte bine, Tudor își menține crezul său malefic și rupe relația printr-o scrisoare. Încearcă apoi să o rectifice prin explicații puerile. Se căsătoresc, așteptând un copil. Pierzând sarcina, Tudor are o reacție ciudată, iar Mihaela vrând să îi răspundă cu aceeași monedă, îl înșeală pe soțul său cu Nenișor (despre a cărei prezență aflăm încă din plimbarea lor pe malul mării). Accidentul pe care îl va avea cu acesta va pune capăt căsniciei, iar după ce Tudor va divorța de Mihaela, se va căsători cu prietena acesteia, Cici.

Această căsătorie o va ruina pe Mihaela; îl iubea în continuare pe Tudor și va hotărî să se sinucidă, lăsând un bilet de adio în care îi explică fostului soț tot ce a trăit pentru el: fericirea supremă până la prima despărțire, dar și chinul de după divorț. Tudor, citind biletul își dă seama cât rău intenționat i-a făcut și hotărăște să își ia viața.

Astfel, ”Invitație la vals” este genul de carte care îți oferă un sfârșit neașteptat, trist, care îți lasă un gol în stomac, pentru care nu mai poți găsi tu ca cititor o altă continuitate. Deși s-au scris milioane de povești de dragoste, opera lui Drumeș își va menține originalitatea și consecvența în primul rând prin stil. 2

Citat: ”Sunt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem, după cum nu ne recunoaștem nici pe noi înșine.”, ”Mon âme a son secret, ma vie a son mystère: Un amour éternel en un moment conçu. Le mal est sans éspoir, aussi du taire, Et celle qui la fait n’en a jamais su.”, ”Niciodată n-a întârziat atâta. Să se fi întâmplat ceva ?”, ”Aveam nevoie de aer, de libertate, de zgomot, de muzică, de orice,  pentru că îmi era groază să rămân numai cu mine.”, ”De ce nu te-am omorât atunci? De ce n-am murit împreună?”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro
 

GALERIE FOTO