Titlu: De ce iubim femeile

Autor: Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956)

Anul apariţiei: 2004

Scurtă prezentare: Dacă te consideri o persoană sensibilă și care încearcă să-și  idealizeze visurile pe care exteriorul le percepe doar la nivel oniric, de poveste cu final fericit, cu siguranță nu ți se va potrivi această lectură. La o primă privire a titlului, probabil îți vin în minte o multitudine de motive pentru care această ființă firavă, înzestrată cu un al șaselea simț - feminitatea, trebuie iubită.

De fapt, autorul abordează ca și alți scriitori, metoda de a nara câteva povestioare în diferite spații și timpuri ale lumii, dar având ca idee centrală concepția bărbaților despre ceea ce înseamnă femeie. Slide-urile curg ușor, unul după altul, conturându-ți o idee dură, dacă nu și reală. Cele douăzeci de povestiri cu titluri-memento ale protagonistelor cărții, ”Irish cream”, ”Cerceluși”, ”Două feluri de fericire”, anticipează unicitatea ultimului capitol, ”De ce iubim femeile”.

Opera este o reacție la nivelul conotației cuvântului ”poveste”, întrucât însuși autorul afirma: ”E limpede că adulții au nevoie de povești. Numai că zânele lor și-au scurtat rochiile, și-au tăiat părul care le ajungea cândva până la călcâie și au învățat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat și periculos decât meseria de zână.” Numai un joc al imaginației te-ar putea purta prin Los Angeles, prin castele din Irlanda, Torino sau Timpuri Noi.

Pictată de mâinile unui bărbat, lumea interioară a femeii prezintă așadar adevăruri și descrieri pline de erotism și intimități; cum arată cea mai frumoasă femeie din lume, de ce bărbații devin copii când simt acest sentiment, al iubirii, care sunt cele două feluri de fericire... Îți poți formula răspunsuri de o altă natură la aceste întrebări - doar citind opera lui Cărtărescu.


Citat: ”Pentru mine nu există, deci, ”cea mai minunată”, în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roșcată, îanltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea care a putut avea un copil virtual numit ”cuplul nostru”, ”dragostea noastră”.”, ” Aşadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subţiri. În momente diferite, după ele, am personalităţi diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.”, ”Femeile minunate din viaţa mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat şi care-au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost într-un fel necorporale, au fost bucurie pură, nevroză pură, experienţă pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă şi epuizantă a minţii.”

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO