Tu îmi eşti acea prietenă... sau o străină...
De ce ţi-ai ascuns faţa...
Cu basmaua.
De ruşine?
Ai crescut?...sau...
Poate timpul a trecut
Şi întâlnirile de ieri
S-au împrăştiat ca cioburi
Dintr-un pahar de cristal spart?
 
Şi ceasul
Încă arată ora nouă,
A fost o zi de vineri
Pe malurile râului Diala
În a nouăşpea zi din luna feberuarie
În anul optzeci şi trei
Grăbeşte-te..grăbeşte-te
Nu te pierde,
Nu aştepta să plec
Nu te deranja. Acuma ştiu
N-ai idee cu ce haină să mă aştepţi
Momentul a sosit,
Ziua de vară e lungă
Şi eu de atunci..de atunci te aştept.
 
De ce ai crescut?
Eu, iubito...
Încă mă împiedic printre cuvintele mele
Pe toate drumurile
Şi-au împietrit lacrimi în ochi mei,
Din vremurile de demult
Şi mi-au trecut anii...
Până am ajuns să-mi număr ofurile
De la albirea părului meu
Până la gingăşia sufletului tău.
Nu te preocupa...
Nici nu te supăra
De limbajul străinilor
Şi nu mă întreba nimic
Dar...
O sa scriu despre ochii tăi mii de scrisori
Chiar dacă ştiu, n-ai cum să le primeşti. Bara Haki Abdulbaki (DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO