Titlu: Suflete cenușii (titlu original Les Âmes grises)

Autor : Philippe Claudel (n. 2.02.1962)

Anul apariției : 2003

Scurtă prezentare: Ce reprezintă cenușiul pentru fiecare dintre noi? O nuanță care amestecă în același timp cantități din alb pe de o parte, din negru pe de altă parte? Linia de plutire dintre două lumi total diferite? Un punct aflat pe drumul dintre alfa și omega? Philippe Claudel propune o altă variantă; griul ca incursiune nemiloasă în adâncurile cele mai ascunse ale sufletului.

Iarna lui 1917. Într-un mic oraş de provincie, o fetiță de 10 ani este găsită moartă în apa unui râu. O altă victimă …  Cine a făcut-o? De ce ? Misterul rămâne … De la o enigmă pentru Simenon (ofițer de poliție ieșit la pensie, care se ocupă de caz), Philippe Claudel a construit un roman puternic, dramatic impresionant, o imagine izbitoare a provinciei franceze, aruncate în coşmarul Primului Război Mondial.

Philippe Claudel este un povestitor care captivează prin scufundările sale psihologice, subtile şi negre a fiecărei fiinţe, din neantul absenţei. O poveste de dragoste frumoasă! El ştie perfect să  creeze o atmosferă febrilă şi  să dea viaţă unui personaj, pentru că stilul lui este foarte colorat. Dureros, palpitant și motivant, autorul dezvăluie povestea bucată cu bucată, prin vocea unui narator, care se se ascunde într-un continuu ego anonim.

Este un roman plin de melancolie, care vorbeşte despre dragoste, moarte, singurătate şi complexitatea sufletului uman. Salvarea celui chinuit de regrete stă în descoperirea faptului că greşelile lui nu sunt mai mari decât ale celorlalţi, dar nici mai mici, că nu există nenorociți sau celești şi că nu există alb sau negru, ci există numai nuanțe de cenuşiu şi că oricare din noi toți nu suntem decât nişte suflete cenuşii într-un Univers la fel de cenușiu …
 

Citat : “… poţi trăi în mijlocul regretelor ca într-o ţară.”, ”Les salauds, les saints, je n’ai jamais vu. Rien n’est ni tout noir, ni tout blanc, c’est le gris qui gagne. Les hommes et leurs âmes, c’est pareil… T’es une âme grise, joliment grise, comme nous tous…
- Des mots tout ça…
- Qu’est-ce qu’ils t’ont fait les mots ?”, „ Fouiller l'Affaire comme je l'ai fait, c'était sans doute une façon de ne pas me poser la vraie question, celle qu'on refuse tous de voir venir sur nos lèvres, dans nos cerveaux, dans nos âmes, qui ne sont, il est vrai, ni blanches ni noires, mais grises, joliment grises..."

“Nu este altă şi mai plăcută zăbavă decât cetitul cărţilor!” (cronicarul Miron Costin) (DorohoiNews.ro, Cristina C.)

Autor: DorohoiNews.ro

GALERIE FOTO