Reuniunea Cenaclului EDITOR, din prima duminica a lunii iunie a.c., a avut ca dominanta conceptul de autenticitate a scriiturii. Punctul de interes, in acest sens, l-a constituit prezentarea primului eseu, „Scrisoare deschisa egoului ca OM”, din ciclul “…lumea nisipica a lui Dumnezeu”, ce poarta semnatura lui Aurelian Antal.

„Eseul manifest, caracterizat printr-o detenta metaforica ampla, se constituie intr-o optiune tulburatoare, prin tehnica lingvistica, prin expresie, si care portretizeaza fiinta umana in agonia depasirii limitelor si intelegerii destinului, a conturarii idealului”, a nuantat Cornelius Drescanu, care s-a referit si asupra anvergurii textului, care poate fi privit, ca o sugestie de creatie favorabila “instiruirii unei instante enuntatoare-a EULUI VERBALIZAT” ca modalitate de a exersa stapanirea asupra realului.
Ilustram printr-un pasaj selectiv, aceasta optiune in creatie, a cunoscutului artist dorohoian: “Anul acesta, la Venetia, va fi un pic, un pic, mai altfel ! Mastile de carnaval vor fi din carne, iar trupurile purtatoare din cartea presata, vor fi reanimate pe tobe care bat surzimii de mimat arome pestilente…Temeinic, peste continente se-aseaja valul nevazut a preistoriei halucinantei regresari tarand umanul in malaxorul marii Dileme Hamletiene.”

In argumentarea mesajului acestui eseu, al carui text se doreste “a-l duce pe cititor in lumea complexa, aparent fara iesiri, asa cum de altfel este conditia umana, astazi”, Aurelian Antal a pledat pentru repunerea in circulatie a unor cuvinte, reabilitarea unor “asa-zise” arhaisme, in scopul pastrarii unei identitati, cat si pentru o noua atitudine favorabila lecturii din partea publicului larg, aflat in regres spiritual si care este pe punctual de a-si pierde profunzimea sufleteasca, fascinat fiind nu de cuvant, ci de imagini.

La sedinta de cenaclu, care a fost asemanatore unui inceput de vara-echilibrata, interogativa, generatoare de puncte de vedere privind functia estetica a discursului poetic, au participat prin interventii sau lecturari de texte Ana Maria Gibu (“Fara punct”, “Alunecari pe suflet”), Titus Tomiuc, Alexandru Mirauta si Ioana Dupu, care a supus dezbaterii cenaclului poezia” Arhiva de frunze”, pe care o redam integral. (DorohoiNews.ro)
 
Din ce porturi va fi scapat aceasta noapte verde ?...
Stau sub un copac in pozitia de lothus.
Printre ruinele zilei
bat clopote vesperale.
Arhiva ultimilor intamplari
s-a pierdut in spatele unor perdele de fum milenare;
o vom regasi copiata pe frunze.
Din grajdurile adanci ale noptii
se ivesc capete de cai scapati din hamuri.

Rauri verzi curg pe deasupra copacilor .
Din istoria apocrifa se apropie o femeie
cu trupul rosu plin de hieroglife.
La cateva secole distanta,
un dans ciudat schimba visul meu cu al ei.
Acum vad mai bine intelesul catorva simboluri lunare
superba lor imperfectiune
ma incanta si ma nelinisteste

La capatul ceremoniilor de noapte
marile se destrama;
punctele cardinale se amesteca,
mainele mele devin urcioare
sau serpi fosforescenti de apa.

O, noapte inverzita in nelinistea mea !
Odata am sa ma plimb in voie printre capcanele tale.
Pana atunci
ascult  femeia tatuata
care se aproprie murmurand o melodie incoerenta.
Bratele ei rosii se ridica
tivind toti norii cu o margine de sange.
Imi face semn
ca nu se va opri din mers,
aici si acum, niciodata.
Inteleg ca istoria noptii nu-mi apartine
Poate voi gasi alta printre frunze.
Pe deasupra ruinelor fiecarei zile bat clopote fragede.

GALERIE FOTO