„S-au putut scoate evreii din România, dar nu se va reuşi să se scoată din inima evreilor, România” (Prof. Dr. Gabriel M. Gurman, pseudonim literar: Gabriel Ben Moran).
  
„Pentru bacăoanii mei eu voi rămâne mereu acelaşi, ori unde mă voi afla în lume, căci Bacăul şi bacăoanii vor fi întotdeuna în inima mea” (Avocat Goldenberg, pseudonim literar G.Mosari, Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Israel).

Cugetările din motto nu le-am ales întâmplător, ci ca un preludiu de referinţă la scriitorii israilieni de limba română din Israel. Iubind locurile unde s-au născut şi copilărit ei se consideră totuşi că aparţin mai mult culturii române.
  
Personal am ales de data aceasta , nu o carte, ci două de care mă consider într-un fel legată chiar sufleteşte de ele. Sunt cărţi bine primite şi cerute de marele public, elogiate chiar şi de critica literară. Le-aşi considera  romane de reportaj scrise limpede şi simplu, care într-un fel deschide în România bibliografia lucrărilor de memoralistică sportivă ale anilor secolului trecut, ele fiind totodată după opinia mea unice în România, care descrie viaţa sportivă de zi cu zi a unui fost orăşel din nordul ţării, astăzi Municipiu.
  
Reamintind de aceste cărţi, presărate în unele părţi cu multă nostalgie, dar prin sinceritatea autorului, ele manifestă dorinţa de a împărtăşi cititorului de azi şi chiar de mâine, ceiace memoria sa a păstrat ne alterat de a lungul aniilor. Totul reînvie o lume, locuri, aduceri aminte, fapte, toate imagini legate de sport şi nu numai, a vieţii trăite altădată pe aceste locuri, chiar tristeţea şi bucuria, împletite într-un tot care amuză, ele devenid un adevărat best-seller sportiv, martor fiind că o lume este dornică a le citi.
  
Da!! E vorba de un produs al literaturii române din Israel, de un pământean veritabil al plaiurilor dorohoiene. In viitor voi căuta să i-au legătura cu mai toţi aceşti scriitori ale acestor meleaguri, dar pentru moment am dorit să-l contractez pe unul din ei, el într-un fel aşa cum mai afirmasem îmi pare mai aproape de întreaga mea suflare cu adevărat dorohoiană. De cine şi într-un fel dece, îmi permit pentru moment să reţin pentru mine…        
  
Dar, legat de tot ce doresc să vă redau, ţin foarte mult să vă istorisesc un fapt divers care m-a emoţionat recent. Totul este autentic şi chiar inedit. Ceace am să povestesc, nu e un roman de aventuri, nici măcar de călătorii gen Jules Vernes şi chiar nici un subiect, să zicem spectaculos al zilelor noastre, iar acţiunea în speţă se petrece pe un pat de spital…
  
După un accident destul de stupid şi o convalescenţă mai îndelungată, pentru a-mi trece mai uşor timpul de spitalizare, mi-a căzut în mână, fără vrerea mea, dar prin amabilitatea directă a medicului curant, pe lângă alte cărţi, şi două cărţi, care după titlurile şi colajele coperţilor arătau de la bun început că-i vorba de cărţi pe teme sportive. Verosimil, de la început doream să le evit, eu ne având nici o tangenţă cu sportul. Dar, cum instinctul este totuşi instinct, iar în viaţa şi coincidenţele uneori se ţin lanţ, titlurile si colajele coperţilor m-au determinat fără vrerea mea să le deschid şi chiar să le răsfoiesc, eu nedându-mi seama pentru moment că-i vorba de… Dorohoi. Totuşi nu-mi venea a crede că mă găsesc tocmai la paginile unui paragraf asemănător cu episodul celor povestite deseori nouă copiilor de părinţi în diferitele ocazii: şezători săteşti, familiare sau chiar la o clacă prietenească când ne adunam cu toţii pe prisma casei noastre situată la răspântia dintre dealurile Ibăneştilor şi Cristineştilor.
  
Urmărind filă cu filă, ca un făcut, uitând parcă din senin de durerile fizice sau de starea depresivă căuzată de durerile corporale pricinuite de accidentul cu pricina, amintesc că nu am avut ce regreta, iar medicul la vizita sa protocolară avea impresia că se găseşte în faţă… altui bolnav…
  
Astfel aşa zisa “soartă” m-a pus faţă în faţă cu editoristul, omul de cultură, stomatologul de profesie, IOSEF-IOJU HAIMOVICI şi cu două din cărţile sale: “SPORTUL A ZÂMBIT LA DOROHOI” şi “LA BRAŢ CU MINGEA PE STRADA MARE-DOROHOI”…
  
Despre autor, despre cărţile sale, ne având totuşi posibilitatea să-l contractez, doresc doar să citez, să reproduc fără a comenta, lăsând eroii cât şi cititorii să-şi spună singuri “cuvântul”…
  
„După mai bine de cincizeci de ani bătuţi pe muchie, mi-ai readus în faţă imaginiile vii ai copilăriei şi tinereţii, mi-ai reamintit de jocul cu mingea pe cîmpiile pline şi bogate în turbă ale comunei mele natale. De Lozna care nu o pot da uitării sau de jocurile sportive interminabile din vestita curte al renumitului nostru liceu.” (fost coleg, astăzi om de afaceri prosper din Malayezia).
  
„Ne-a hărăzit pe noi dorohoienii cu un devotat monograf cu mare entuziasm care să regenereze şi să absorbim din nou dintr-un parfum sportiv din tinereţea noastră.”sau “Postfaţa am intitulată şi monumentală, căci autorul cărţii, d-l Iosef-Ioju Haimovici prin lucrarea sa a ridicat încă un edificiu monumental în eternizarea istorică a Dorohoiului” (scriitorul şi poetul David Şhlomo, Preşedintele de Onoare al Organizaţiei Originarilor din Dorohoi).
  
„Aşteptarea nu a fost zadarnică… am citit şi răscitit frumoasa enciclopedie în care ai fost în stare s-o ilustrezi cu lux de amănunte, minunatele clipe din tinereţea de mult uitată…cine ar îndrăzni să spună un cuvînt sau să facă o aluzie ne la locul ei pentru frumoasa opera pe care ai reuşit să o realizezi” (Cotter Lică, marea vedetă a sportului de atunci).
  
„Este o carte document, utilă isoricilor, dar şi plăcută cititorilor dornici de o lectură veselă” (scriitor, publicist şi istoric renumit dr.Lucian-Zeev Herşcovici).
  
„…Iosef-Ioju Haimovici ne transportă în dorohoiul tinereţii sale pentru a ne prezenta, cu multă emoţie şi în cunoscutul său stil alert şi vivace, noi întîmplări, situaţii, momente, nume de sportivi, conducători sau oameni simpli, care la fel ca în prima sa carte, “Sportul a zîmbit la Dorohoi”, şi-au dat aportul fiecare în felul său la creierea atmosferei din micul orăşel din nordul Moldovei…iar eu cunoscîndu-l şi citindu-l, m-am ales cu un zîmbet şi un gust de bun augur” (Volodia Vaisman, Maestru Internaţional de Şah, fost Vice Campion al României, actualimente Campion al Franţei-Montpellier Franţa).
  
„A pus atîta patos în cele scrise, un entuziasm atît de minunat, atrăgînd parcă pe toţi care au luat parte. Are o memorie formidabilă, iar gîndurile veşnic nu-i dau pace. Sportul i-a pătruns în oase.” (S. Moscovici-Karmoss, Beaconsfield – Quebec, Canada.
  
„Autorul volumului “Sportul a zîmbit la Dorohoi, o personalitate în acest domeniu nu şi-a închipuit cîtă dreptate a avut cînd a dat acest titlu cărţii sale; aşa şi este, în trecut sportul a zîmbit la Dorohoi, dar acum este pe cale de dispariţie în acest oraş…”La braţ cu mingea pe strada mare” la Dorohoi era un fapt cotidian la ordinea zilei” ( prof. Dorina Mandachi Dorohoi-România ). de Paloma Lăpuşneanu

GALERIE FOTO