Într-una din zile, pe la ora opt şi jumătate dimineaţă, a intrat un bătrân aproape de optzeci de ani la un doctor în cabinet, pentru a-şi scoate firele de la o operaţie veche la un deget.

Îi spunea doctorului să-şi termine repede treaba pentru că este grăbit, are o întâlnire la ora nouă.
Medicul l-a poftit să stea pe un scaun iar, în timp ce-i scotea firele, l-a întrebat unde se grăbeşte aşa, dacă nu cumva are o întâlnire cu un alt medic.
-  Nu, a răspuns bătrânul. Nu, dar mă duc la casa de bătrâni unde iau micul dejun cu soţia mea!
-  De ce soţia ta este la azil ? l-a întrebat doctorul.
-  Ea este acolo de mai mulţi ani, a răspuns cu tristeţe bătrânul.
A terminat doctorul de scos firele, după care l-a întrebat pe bătrân:
-  O să se îngrijoreze soţia ta dacă întârzii puţin?
-  Nu, a răspuns bătrânul; ea nu mai ştie cine sunt eu de mai bine de cinci ani!
-  Atunci, de ce te mai te duci la ea? a întrebat doctorul mirat.
A zâmbit bătrânul, strângând uşor mâna doctorului şi i-a spus:
 - Ea nu ştie cine sunt eu.. dar eu ştiu cine este ea!
 
Mi-am amintit această frumoasă poveste, atunci când m-a sunat o prietenă veche şi mi s-a plâns de soţul ei, care a înşelat-o după primul an de căsătorie. M-a sunat a doua zi şi soţul ei şi m-a rugat să intervin şi să-i împac..!

Iar eu am încercat să caut o faţă pozitivă a vieţii… Bara Haki Abdulbaki

GALERIE FOTO