În anul 1850, odată cu înfiinţarea Eforiei Târgului Dorohoi, cu ajutor de la stat, primăria a cumpărat de la un particular un imobil aflat pe actuala stradă Poştei, clădirea  care astăzi este sediul Tribunalului. La momentul respectiv, clădirea avea 6 “odăi” (camere) în care au fost instalate procuratura,tribunalul şi judecătoria. În regim de urgenţă au mai fost construite în curte 2 camere în care s-au instalat cei 13 funcţionari ai primăriei.
  
Această situaţie a durat până în anul 1877 când, în urma unei hotărâri a conducerii oraşului, primăria a ocupat în totalitate localul.Tribunalul,procuratura şi judecătoria s-au mutat într-o clădire aflată lângă sediul jandarmeriei şi închisorii oraşului situate în spatele parcului Aurora de astăzi de pe strada 1 Decembrie.
  
Cu trei ani înainte,primarul oraşului Alecu Scolar a închiriat o clădire cu terenul înconjurător ( aflat pe locul primăriei în recondiţionare de pe strada Grigore Ghica)  unde şi-au instalat birouri o parte din funcţionarii primăriei locale. În anul 1886 terenul din strada Grigore Ghica a fost cumpărat de la Biserica Sf.Spiridon din Iaşi cu actul de înregistrare nr. 342 din 21 iunie 1886 autentificat la Tribunalul Iaşi şi transferat la Dorohoi.
  
În anul 1887, procuratura şi tribunalul se mută înapoi pe strada Justiţiei. Primarul Iancu Dumitriu transformă cele două grădini din jurul primăriei în parcuri orăşeneşti.Mai subliniem aici că în perioada când edili ai oraşului au fost avocaţii Gheorghe Ghe. Burghele (1896-1899) şi Gheorghe Marcu (1901-1906 şi 1907-1910), în Dorohoi au avut loc transformări radicale:construcţii edilitare moderne,pietruire de străzi, înfrumuseţarea parcurilor, înfiinţare de noi şcoli etc., care au dus la creşterea importanţei Dorohoiului în acest capăt de ţară. Să mai menţionăm un fapt nu lipsit de importanţă: alte oraşe vecine,  de exemplu Botoşani, nici până astăzi nu au clădiri ca primăria şi prefectura oraşului nostru-adevărate monumente de artă arhitecturală.Sediul primăriei Botoşani se află şi astăzi într-o fostă casă boierească,dăruită oraşului de domnitorul Moldovei Grigore Ghica, în anul 1851.
  
La 26 aprilie 1901, noul consiliu comunal ales, în frunte cu avocatul primar Gheorghe Marcu, a hotărât să aloce suma de 50.000 lei din bugetul local pentru construirea primăriei.Printre cei 10 consilieri semnalăm pe profesorii Gheorghe Pascu şi Teofil Olinescu, precum şi pe căpitanul V.Baţcu. Planul primăriei fusese deja întocmit de arhitectul Saint-Georges, însă edilul oraşului Gheorghe Marcu solicita “să se construiască o clădire sistematică şi adecvată cerinţelor,cu 14-15 camere şi la parter să se găsească toate serviciile primăriei”, fapt ce a dus la tergiversarea începerii lucrărilor.
  
La 28 mai 1903 se obţin fonduri pentru construirea Palatului Comunal.Licitaţia a fost adjudecată de inginerul arhitect Inginio Vignali din Iaşi. La 25 august 1903 s-a pus piatra fundamentală pentru construirea clădirii.Ca arhitect diriginte însărcinat cu verificarea planurilor şi controlul lucrărilor a fost angajat arhitectul P. Antonescu din Bucureşti, absolvent al Şcolii de Arte Frumoase din Paris, autorul construirii catedralei din Galaţi, palatului Administrativ din Craiova, Academiei Române din Roma, Curţii de Justiţie din Botoşani etc. Tot în acest an, la iniţiativa primarului Gheorghe Marcu, au fost împrejmuite grădinile publice din jurul primăriei.
  
La 9 decembrie 1905 s-a făcut recepţia provizorie a clădirii.Recepţia finală s-a realizat la 4 martie 1907. La 7 martie 1907, într-una din camerele de la etajul noii clădirii a avut loc un incendiu. Construcţia fiind asigurată, reparaţiile au fost plătite de Casa de Asigurări Botoşani. Tot în acest an, 1907, s-a trecut la încălzirea cu calorifere a primăriei; de asemeni, la gospodăria comunală s-a construit un atelier de lemnărie şi unul de fierărie, cu 4 camere. În anul 1908 s-a tras lumina electrică.
  
În anul 1921, primăria construieşete la gospodăria proprie,o recuzită pentru vehicule. În 1931 construieşte o recuzită pentru unelte, iar în 1935 construieşte tot la gospodăria proprie o recuzită pentru caii şi boii din proprietatea primăriei.
  
Până în anul 1945, piaţa din faţa primăriei se chema Piaţa Unirii.În acest an, piaţa ia numele de „Mareşal Koniev”.
  
Încă din anul 1936,primăria a construit în grădina mică de lângă Casa Corpului Didactic o clădire pe care, în 1938, a închiriat-o familei Moraschi (părinţii renumitei sculptoriţe Iulia Oniţă) pentru a deschide în ea o unitate comercială. În 1945, în acestă clădire din grădina mică s-a deschis un magazin de mezeluri, iar grădina în sine a fost considerată, începând cu 1945, „parcul eroilor”. În 1951, această clădire a devenit sediul bibliotecii orăşeneşti.
  
Clădirea primăriei din Piaţa Unirii, străjuită de impunătorul monument „Soldatul român în atac”, situată în zona centrală a oraşului,şi-a păstrat aspectul arhitectural, coloritul exterior al zidurilor, intrarea majestuoasă cu scări largi şi luminoase ce duc la etaj spre minunata „sală a oglinzilor” cu un aspect artistic de neegalat. Având o vechime de peste 100 de ani, îndeplinind condiţiile  cerute de Ministerul Culturii,Cultelor şi Patrimoniul Naţional din România, clădirea primăriei Dorohoi a fost trecută pe lista monumentelor istorice româneşti. Pentru a i se asigura dăinuirea ei în viitor, clădirea a intrat în lucrări de reparaţii, reamenjare, reconstituire şi amenajări de siguranţă. Poate că vom avea plăcerea  de a auzi din nou muzica lui George Enescu intonată la orele fixe ale ceasului amplasat intr-o cornişă a acoperişului frumoasei clădiri a primăriei Dorohoi...  Prof. Dorina Mandachi

GALERIE FOTO