A fost odată, într-un penar, o radieră mică şi un creion frumos colorat…
S-a adresat radiera creionului, cu un salut frumos şi a întrebat:
„Ce mai faci, prieten drag?”
A răspuns nervos creionul:
„Eu nu sunt prietenul tău!”
„De ce?”- a întrebat mirată radiera.
„Deoarece, te urăsc”- a răspuns supărat creionul.
Atunci, a întrebat radiera cu tristeţe:
„De ce mă urăşti? Ce ţi-am făcut eu ?”
„Pentru că tu ştergi tot ce scriu eu!”
A răspuns radiera:
„Eu nu şterg decât greşelile !”.
Creionul a întrebat:
„Şi care este afacerea ta în fond?!”
Ea a răspuns cu un ton delicat:
„Sunt radieră şi ăsta este rolul meu.”
 „Dar asta nu este o muncă!”- a răspuns creionul.
S-a întors radiera şi a zis:
„Ba este o muncă benefică, ca a ta !
 Dar creionul s-a supărat şi mai tare şi a spus la radiera este arogantă şi departe de realitate. Este clar că cel ce scrie este mai bun decât cel ce şterge...
A răspuns atunci radiera:
„Ştergerea erorii este echivalentul şi în beneficiul scrisului corect.”
A stat un pic creionul pe gânduri, după care a zis:
„Este adevărat ce ai spus, draga mea!”
S-a bucurat radiera de răspunsul creionului şi a spus:
„Sper că nu mă urăşti; eu nu şterg ce este scris corect, ci doar erorile.”
A spus creionul:
„Eu văd că tu te micşorezi pe zi ce trece.”
A răspuns radiera:
„Asta pentru că eu jertfesc o parte din corpul meu, de câte ori şterg o eroare”.
A spus creionul:
„Şi eu simt că mă micşorez în înălţime, pe zi ce trece!”
L-a consolat radiera spunând:
„Nu putem să-i ajutăm pe alţii, dacă nu ne vom sacrifica.”
„Ce inimă mare ai, dragă prietenă şi cât de frumos vorbeşti!”- a replicat creionul.
S-a bucurat radiera de spusele creionului şi au rămas prieteni apropiaţi şi nedespărţiţi până în zilele noastre şi s-au consumat eroic, în favoarea copiilor, pentru ca aceştia să înveţe scrisul şi cititul. Bara Haki Abdulbaki

GALERIE FOTO