Ideea înfiinţării unui seminar la Dorohoi a fost lansată încă din anul 1892 de cel căruia îi datorăm în mare parte Dorohoiul de astăzi, avocatul,primarul,deputatul şi senatorul Gheorghe Ghe. Burghele.

Propunerea sa în parlamentul ţării nu a putut fi concretizată din lipsă de fonduri. Abia în anul 1920 s-a reluat propunerea înfiinţării seminarului cu gândul de a funcţiona în localul Şcolii Primare nr. 2 de fete „Regina Elisabeta”. După multe discuţii şi tărăgănări, Seminarul a luat fiinţă în anul 1923. Datorită oraşului unde s-a înfiinţat această şcoală, mai purta şi numele de „Seminarul de la Răscruci”, fiind în apropierea celor două ţinuturi româneşti-Basarabia şi Bucovina.
  
Pentru început, Seminarul s-a lovit de mari greutăţi: orele se desfăşurau în localul Liceului „Gr. Ghica VV”, seminariştii luau masa la cantina aceluiaşi liceu sau într-o casă închiriată de pe strada Carmen Sylva, dormitoarele erau în clădirea pompieriei, în case particulare sau la cazarma regimentului 29 infanterie. Se impuneau măsuri de remediere a acestor situaţii.
  
Ministrul Domeniilor, Al.Constantinescu a cedat 15 hectare de teren din partea statului pentru seminar cu indicaţia de a fi transformate într-o fermă model. În şedinţa din 24 martie 1924 a comisiei interimare locale condusă de primarul Gheorghe Tomaziu s-a hotărât „sacrificarea a unei părţi din parcul Rond Point, şi anume 4 hectare, care este în partea cea mai frumoasă a oraşului, pentru construcţia Seminarului Teologic”. Printre consilierii care au votat fără rezerve această decizie îi amintim pe doctorul I. Axler, preotul Octav Grigorescu, dr. M.Segal, avocatul Ioan Capră. Actul de donație emis la 27 martie 1924 specifică: „Prin actul autentificat de Tribunal sub nr. 1106/1924 Primăria Dorohoi donează Ministerului Cultelor şi Artelor suprafaţa de 40.000 metri pătraţi pentru clădirea necesară Seminarului Teologic “Pimen Mitropolitul”, pe strada Dorobanţi”.
  
Dar, piatra fundamentală a Seminarului dorohoian a fost pusă abia la 20 mai 1925 în prezenţa unor mari personalităţi ale vremii: miniştrii A. Lepădatu şi G. Mârzescu, mitropolitul Pimen al Modovei, episcopul Cozma Petrovici al Dunării de Jos-fost protopop de Dorohoi în perioada 1902-1913, deputatul de Dorohoi Ion Pillat ş.a. Excelentă a fost prestaţia Mitropolitului Pimen al Modovei care, în cuvântarea ţinută cu acest prilej a declarat că „donează întreaga sa bibliotecă, precum şi suma de 100.000 lei noului seminar”.
  
Cu prilejul absolvirii primei promoţii de seminarişti,în anul şcolar 1926-1927, mitropolitul Moldovei a trimis premii în cărţi pentru elevii premianţi şi merituoşi, un gest de mare generozitate. La aceeaşi festivitate de sfârşit de an şcolar merită menţionată aici şi „Cuvântarea ţinută în ziua de 10 iunie 1927 la întâia promoţie a Seminarului Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” de Gh. Gh. Burghele, preşedintele Comitetului Şcolar, din care cităm:” În amintirea acestui eveniment plantăm în grădina aşezământului nostru doi stejari:unul în amintirea protectorului şcolii noastre - D-nul Inspector General Dr. D. Boroianu, iar al doilea în amintirea primei promoţii de absolvenţi a acestei instituţii. Sub umbra acestor stejari se vor adăposti,cugeta şi învăţa nenumărate generaţiuni care se vor perinda în şcoala noastră”. Autorii acestor evocări au căutat să afle şi să localizeze cei doi stejari în terenul înconjurător al fostei clădiri a seminarului, dar fără rezultat. Mai menţionăm şi faptul că doi absolvenţi din prima promoţie au fost cooptaţi în rândul personalului administrativ al şcolii: Brânzei Valerian şi Mironescu Gheorghe.
  
Datorită inimosului director al Seminarului, preotul Dumitru Furtună, pe lângă clasele de seminarişti s-au înfiinţat clase primare pentru elevii săraci din cartierul Criva. La aceste clase adiacente, clasele terminale ale Seminarului efectuau practica pentru predarea obiectului religie ca şi pentru viitoarea profesiune de preot. Ele funcţionau într-o casă particulară, din vecinătatea seminarului, special închiriate în acest scop, anume casa Pănculescu. Viitorii seminarişti absolvenţi mai făceau practică şi la Bisericuţa de Lemn „Vârgolici”, deoarece la Seminar nu exista o capelă. Un fapt nu lipsit de importanţă a fost şi participarea seminariştilor la competiţii sportive de oină şi fotbal organizate în oraş la care au obţinut rezultate notabile.
  
Finalizarea construcţiei clădirii Seminarului a fost întârziată, mai ales că din anul 1929 ţara noastră a intrat într-o accentuată criză economică. Scăderea veniturilor populaţiei şi a puterii de cumpărare, prăbuşirea producţiei interne, creşterea şomajului au determinat ministerele să ia măsuri de reducere a cheltuielilor. Printre măsuri imediate a figurat şi desfiinţarea Seminarului dorohoian, decizie luată în anul 1931, tocmai în anul când la această şcoală veniseră şi elevii şcolii similare din Constanţa care se desfiinţase. Directorul Dumitru Furtună nu s-a lăsat intimidat de situaţie şi a căutat soluţii de rezolvare a problemelor.A luat o decizie demnă de un mare senior: a hotărât ca şcoala să devină extrabugetară. În acest scop, elevii vor trebui să lucreze cele 20 de hectare din proprietatea seminarului pentru a realiza veniturile necesare continuării activităţii şcolii. De asemenea, unele cadre didactice au acceptat să predea benevol.
  
Dar, în anul 1933, Patriarhia Română a considerat că există prea mulţi preoţi doar cu studii medii şi,ca urmare, seminarul dorohoian trebuie să-şi încheie activitatea. Astfel că, după ce a dat 7 promoţii de preoţi cu o pregătire profesională de toată lauda, Seminarul Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” din Dorohoi a fost nevoit să-şi închidă porţile. Clădirea a fost dată  regimentului 29 infanterie care a folosit-o ca dormitoare, bunurile şcolii au fost donate Liceului din Pomârla sau unor şcoli primare din oraş. Peste ani, în clădire a fost instalată casa de Copii Şcolari nr. 2, în timpul funcţionării căreia şcoala şi  terenul aferent au fost îngrijite şi arătau aşa cum şi-ar fi dorit ctitorul ei, preotul cărturar şi folclorist Dumitru Furtună.
  
Seminarul Teologic Ortodox „Pimen Mitropolitul” din Dorohoi, al cărui nume îl rostim cu respect şi pioşenie, a reprezentat o treaptă superioară în învăţământul local. Această unitate şcolară a dat serii de o deosebită valoare,iar absolvenţii ei au desfăşurat cu succes activitatea în localităţile unde au fost repartizaţi. Merită să amintim aici numele unor cadre didactice ale  Seminarului care, sub conducerea unui OM de o aleasă simţire evlavioasă şi formaţie culturală,profesională şi morală-preotul Dumitru Furtună, au contribuit la ridicarea prestigiului acestei şcoli: preotul Constantin Munteanu care preda „Ştiinţele religioase” şi director administrativ al Seminarului; preotul doctor Al. Sandovici, profesor de elină şi latină, directorul spiritual al şcolii;profesorul Eugen Nicolau care preda filosofia, autor a numeroase cărţi de specialitate şi manuale şcolare; dr. Valerian Petrovici care preda igiena şi medicina; profesor Ilie Colban care preda istoria; căpitanul Ion Istrati care preda gimnastica.
  
Seminarul dorohoian de astăzi, care a luat numele sfântului născut pe meleagurile noastre, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, continuă tradiţia vechii şcoli, organizează multiple acţiuni culturale şi de cult, pregăteşte tineri cu aleasă ţinută morală necesară în exercitarea profesiunii lor de mentori spirituali în parohiile unde vor fi repartizaţi. Şcoala dispune de două clădiri moderne situate pe strada Poştei, cu săli de clasă, dormitoare, bibliotecă proprie, capelă pentru serviciul religios şi un personal didactic şi administrativ specializat. Existenţa ei onorează municipiul Dorohoi şi se afirmă cu succes în paleta învăţământului dorohoian. Prof. Ilarion Mandachi

GALERIE FOTO