Farmacişti sau speculanţi? Mulţi români sunt victime sigure ale marketingului agresiv şi ale goanei după profit practicate de marile lanţuri farmaceutice, cauzate în special de faptul statul face plăţi cu întârzieri de peste un an.

Odată intrat într-o farmacie, poţi crede că te afli, de fapt, la un stand de cosmetice dintr-un supermarket. Discuţia cu unii farmacişti îţi dă impresia că ai în faţă un vânzător înnăscut, şi nu un om care a jurat că „nu va accepta sub niciun motiv ca activitatea sa să fie utilizată împotriva sănătăţii și vieţii omului“. De cele mai multe ori însă, politica unor lanţuri de farmacii atentează la buzunarul oamenilor, care ajung să plătească pentru medicamente sume mult mai mari decât ar trebui.
 
Lipsa medicamentelor generice de la rafturi, adaosuri comerciale exagerate sau recomandări suplimentare făcute pacienților speculând impasul în care aceştia se află sunt doar câteva metode. Cum insolvența lovește anual în jur de 200 de farmacii independente, piața ajunge să se împartă între marile lanțuri de retail farmaceutic, care au demarat în ultimul timp o adevărată ofensivă de marketing. Sursa tuturor relelor este faptul că România este singura ţară din Europa în care  este admis ca un distribuitor să deţină şi farmacii, crede Marius Bizom, reprezentant al Grupului Ethica, grup care reuneşte cele 258 de farmacii independente ce au scăpat deocamdată de faliment. „Sunt distribuitori care deţin şi laboratoare de analiză, policlinici, spitale. Astfel se poate ajunge ca sănătatea publică să devină o afacere profitabilă prin controlul tot mai pregnant al domeniului sanitar“. Situaţia are ca efect vitregirea farmaciilor independente, care nu beneficiază de aceleaşi discounturi sau, şi mai grav, nu sunt aprovizionate în egală măsră precum cele aflate sub umbrela unui mare producător.

Genericele de sub preş
De cele mai multe ori, farmaciştii profită de lipsa de informaţie a pacienţilor, care nu ştiu că pot achita o coplată mult mai mică la produsele generice decât la cele originale, identice din toate punctele de vedere, potrivit Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Mai puţin la preţ, unde diferenţa este considerabilă de cele mai multe ori. Să luăm exemplul substanţei active Ibuprofen, al cărei generic este mai ieftin de trei ori decât originalul. Sau, şi mai grăitor, exemplul substanţei active Montelukastum, pentru care 28 de pastile originale costă 145 de lei, iar cel mai ieftin echivalent generic doar 53 de lei.  De cele mai multe ori, dacă pacientul nu a fost informat de medic că există o variantă mai ieftină a medicamentului prescris, cu atât mai puţin va fi informat de farmacist. „Conform legii, medicamentele generice au preţuri cu cel puţin 35% mai mici decât medicamentele originale, deci utilizarea lor ar trebui să atragă după sine economii“, susţine dr Sorin Paveliu, expertul în politici medicale al Societăţii Academice Române (SAR).

În urmă cu cinci ani, s-a recurs la scrierea substanţei active pe reţete, în locul denumirii comerciale, tocmai pentru a evita cazurile în care medicii şi farmaciştii se înţeleg cu producătorii de medicamente. În lipsa informării benevole, însă, situaţia rămîne aceeaşi. Cel mai bun exemplu este această situaţie: legea prevede că farmaciile sunt obligate să aibă la rafturi măcar un corespondent generic al fiecărui medicament original, acolo unde există astfel de variante. În ciuda legii, foarte rar farmaciile mari au la raft genericele, pentru că marja de profit este mai mică. Un sondaj Capital făcut pe patru mari lanţuri farmaceutice din Capitală, în luna iulie, a arătat că niciunul nu a avut  vreun generic al substanţei Montelukastum, menţionată mai sus.

Adaosuri de 600%
Dacă pacienţii cu reţetă sunt păgubiţi astfel, şi cei care cumpără OTC-uri trebuie să fie precauţi.  Se poate ca farmacia de unde cumpără medicamentul res­pectiv, fără reţetă,  să i-l vândă şi de trei ori mai scump decât alta. Motivul? Pentru că medicamentele cu reţetă au nivel maxim de adaos comercial impus prin lege, iar statul le decontează la un an, farmaciile s-au orientat, încă din 2006, spre singura sursă constantă de cash, reprezentată de OTC-uri, care anul acesta s-au scumpit cu 8%, potrivit Cegedim. Preţurile medicamentelor care se dau fără reţeta nu sunt stabilite de Ministerul Sănătăţii, aşa că producătorii, distribuitorii sau farmaciile pot pune adaosul comercial pe care îl doresc. Fără reguli, nu există limite, arată cazul unor farmacii din Bacău, care practicau un adaos de 600%, în cazul cărora Garda Financiară s-a autosesizat în vara aceasta. Unele nu respectă nici măcar adaosurile comerciale impuse de lege la medicamentele cu reţetă: în Gorj, autorităţile au descoperit că, la unele dintre farmaciile verificate, adaosul comercial stabilit de către farmacişti depăşea valoarea negociată Casa de Asigurări de Sănătate şi a trebuit returnat. Interesele sunt însă mult mai vaste: o anchetă Capital a arătat că piaţa stimulentelor, estimată la circa 200 de milioane de euro, e întreţinută şi de o relaţie solidă dezvoltată între medici și farmaciști, care împart comisionul primit de la companiile farmaceutice. „Dacă lucrează bine cu acea farmacie, medicul poate să o recomande pacientului. Credem totuşi că această scuză e folosită deseori ca un paravan“, spune vicepreședinta Colegiului Farmaciștilor, Clara Popescu. Numai suspiciuni însă, nimic dovedit până acum. Sigur este însă că, cu cât pacientul e mai informat, cu atât devine mai greu de păcălit şi manipulat.

Publicitatea deşănţată practicată de unele lanţuri a transformat farmacia într-un butic, unde singura preocupare este atragerea bolnavilor pentru a cumpăra cât mai multe medicamente. Clara Popescu, vicepreşedinte, Colegiul Farmaciştilor din România Sursa: capital.ro

GALERIE FOTO