Alimentatia si conduitele alimentare se regasesc printre factorii cei mai importanti in cresterea si dezvoltarea copilului mic si in preocuparea parintilor. Cat si ce sa manance copilul? Cum este mai bine pentru organismul lui? Ce alimente sunt mai sanatoase? Cum se constituie o educatie alimentara timpurie?

Iata cateva intrebari care ne vin in minte si la care incercam fiecare dintre noi sa gasim raspunsuri informandu-ne, citind, bazandu-ne pe experienta noastra, intreband medicul sau alte persoane din jurul nostru.

Parintii se ingrijoreaza in special atunci cand apare refuzul copilului de a manca. Abordam acest refuz cautand mai multe nuante ale sale si nu doar absenta poftei de mancare in sine. Copii care refuza sa manance la ora mesei spunand ca nu le e foame, copii care nu mananca tot ce li se da spunand ca s-au saturat, copii care aleg sa manance numai anumite alimente, copii carora le scade brusc apetitul, care capata aversiune fata de mancare etc.

Dincolo de punctul de vedere medical, care este important pentru ca poate releva o serie de afectiuni care determina un apetit scazut al copilului (anemie, infectii, raceli, probleme intestinale), atunci cand nu exista o afectiune somatica ne referim la implicatiile psihologice ale acestui refuz.

Exista doua aspecte aparent diferite, dar care sunt complementare si tind sa se influenteze reciproc: conduita alimentara a copilului si ritualul alimentar al familiei. Ma voi referi in acest articol la primul dintre ele.

Fiecare copil isi formeaza un mod de manca, anumite preferinte alimentare, capata dezgust sau aversiune fata de anumite alimente si este atras de altele prin prisma experientelor anterioare. Iata cateva modalitati de a traduce refuzul copilului de a manca:

- Reactia la anumite situatii incarcate de stres sau tensionate - adesea copiii se confrunta cu diverse situatii incarcate afectiv (intamplari de la gradinita, situatii din familie, evenimente critice) si pe care le resimt extrem de tensionate. O capacitate scazuta de a exprima trairile, de a verbaliza ceea ce au simtit, de a vorbi despre ceea ce s-a intamplat conduce la alegerea unor cai indirecte, iar corpul este intotdeauna sensibil la ceea ce traieste copilul, declansand reactii diferite pentru a ne anunta ca exista o anume suferinta. Pofta de mancare este strans legata de vitalitatea copilului, de energia sa, de disponibilitatea sa de a se implica in diferite activitati. Atunci cand aceasta energie este canalizata spre preocupari, spre framantari, atunci cand copilul este confuz nu mai acorda atentie consumului alimentar si vom constata ca si alte obiceiuri sau placeri ale sale tind sa se diminueze.

O modalitate de a investiga motivul pentru care copilul refuza sa mai manance este accea de a discuta cu el, de a pune in cuvinte cum simte el, ce simte el ca se intampla, situatiile prin care trece, de a incerca sa intelegem impreuna cu el si prin cuvintele lui care este suferinta lui.

- Dispozitia depresiva - atunci cand scaderea apetitului se asociaza cu pierderea energiei obisnuite a copilului, lipsa chefului, apatie, iritabilitate crescuta, alte acuze somatice, probleme de somn, scaderea randamentului scolar, agresivitate in relatiile cu ceilalti, acest tablou indica o suferinta care se manifesta printr-o dispozitie trista a copilului si o retragere in sine. Senzatia sa este ca nu e inteles de nimeni, ca nu e bun la nimic, ca nu ii place nimic si nu are chef de nimic. Pofta de mancare si refuzul de a manca sunt indici importanti pentru ca sunt strans legati de schimbarile emotionale si pot pune in evidenta o anxietate, o tensiune, o teama, o preocupare accentuata a copilului.

Incercam sa intelegem cand a aparut refuzul si cu ce poate fi pusa in legatura aceasta schimbare a comportamentului sau, ce ne spun aceste manifestari care ne ingrijoreaza si care aparent nu au niciun sens.

- Reactia de protest - refuzul de a manca poate fi si o forma de expresie a opozitiei copilului sau o forma de protest fata de o situatia cu care nu este de acord sau fata de o persoana cu care are o relatie conflictuala. Deciziile cu privire la anumite schimbari din viata lui sau din familie provoaca si din partea copilului anumite trairi sau reactii, care adesea nu sunt luate in seama sau nu li se acorda importanta. Furia si nevoia copilului de a-si exprima opinia, atitudinea, suferinta, dezacordul aleg o forma care poate atrage atentia si care va fi luata in seama.

Impunerea de a manca in mod fortat contribuie la sporirea conflictului si declanseaza un razboi intre copil si parinte. Este nevoie de a accepta reactia de protest a copilului ca pe un mesaj care trebuie descifrat si care poate capata inteles comunicand cu copilul.

- Tulburari alimentare - includem aici refuzul total de a manca, tulburarile legate de schema corporala si de imaginea de sine si in special anorexia. Fie copilul manifesta un total dezinteres fata de mancare, fie se opune extrem de agitat ideii de a manca. Fiecare masa devine o incercare zadarnica de a convinge copilul sa manance, insotita de agitatie, zbatut, scuipat, aruncarea mancarii sau a farfuriei, de amenintari, santaj sau resemnare a parintelui. Ulterior mesei pot aparea frecvent varsaturile sau problemele digestive. Spre deosebire de situatiile de mai sus, aceasta conduita se poate prelungi pentru mult timp, afectand buna crestere si dezvoltare a copilului si necesitand interventia medicului si psihologului pentru a intelege ceea ce se intampla cu copilul. (DorohoiNews.ro)
 

GALERIE FOTO