Să-i spuneţi unui copil că întregul lui univers e pe cale să se schimbe nu-i lucru uşor. Trebuie să începeţi din timp. V-aţi făcut temele pentru luni? O mămică, o profesoară şi un psihopedagog oferă trei grile de interpretare a ce înseamnă ca un copil să fie pregătit pentru prima zi de şcoală.

Tiberiu Safta are 11 ani şi a terminat în această vară clasele primare. E un copil inteligent şi ocupat: are o mulţime de preocupări în afara şcolii - karate, curs de animaţie, cântă în corul bisericii şi în curând va începe să ia lecţii de chitară. Însă toată vara s-a pregătit pentru ziua de luni, 12 septembrie, prima zi în clasa a V-a.

Mama sa, Iolanda Safta, a avut grijă să-i facă un program strict de lucru, ca să‑l pregătească pentru această zi şi pentru provocările pe care i le va aduce: profesori noi, mai multe materii. „Din 23 iunie, după ce a dat examenul de limbă ca să intre la clasa de intensiv engleză de la Şcoala nr. 205 (sectorul 6), i-am făcut program: o dată pe săptămână a făcut exerciţii, câte două ore, la română şi la matematică. Apoi, cam din 10 august, l-am trecut pe program intensiv, câte patru ore la mate, patru la română. Ca un tratament homeopatic, de la doze mici, la doze mari", glumeşte Iolanda.

Părinţii au diverse dileme când copilul merge pentru prima dată la şcoală - de la ce caiete să cumpere până la ce flori să-i ducă învăţătoarei, dacă e cazul să-i ducă, în primul rând. Cât Tiberiu a fost în clasele mici, Iolanda spune că nu a cumpărat niciodată flori, cu excepţia zilei de 8 martie „când e de bun simţ să duci un buchet". Principiul rămâne şi acum. „Sunt foarte strictă în privinţa asta, nu dau niciun fel de daruri." Fiind o mamă cu experienţă într-ale şcolii, Iolanda îi sfătuieşte pe părinţii ai căror copii încep acum clasa I să se ocupe singuri de ei, cât mai mult posibil, pentru că „unor învăţători nu le pasă, alţii sunt slabi şi mai sunt unii superficiali".

Profesorii le cer părinţilor să se implice
Pentru Daniela Gherghină directoare, un copil pregătit pentru clasa I e în primul rând un copil trecut prin grădiniţă. „Copilul trebuie să ştie să socializeze. În rest, e mai bine să nu ştie nimic, că-l învăţăm noi", spune Gherghină. Directoarea povesteşte că se întâmplă des ca părinţii să vină la şcoală supăraţi atunci când copiii lor au probleme, fie la învăţătură, fie de comportament. „Vin supăraţi pentru că nu înţeleg adevărul. Nu vor să-şi vadă partea de vină. Dacă părintele înţelege, copilul are succes.

Părinţii trebuie să se implice. Nu să dea bani la şcoală, nu să ne aducă mărţişoare, nu asta înseamnă implicare. Îi sfătuim să vină la şedinţe, să nu se simtă atacaţi atunci când li se spune ceva şi să păstreze legătura cu şcoala. E important să vină la şedinţe, nu la «separeu», pentru că într-o şedinţă unde sunt toţi părinţii găsim mai uşor soluţii la orice probleme ar avea copiii", mai spune Gherghină.

Copiii se împrietenesc cu uşurinţă
Una dintre temerile părinţilor legate de începutul şcolii e că cei mici vor întâmpina dificultăţi în acomodarea cu noul mediu şi cu noii colegi. Aura Stănculescu, psihopedagog, e de părere că părinţii ar trebui să încurajeze spontaneitatea pe care copiii o au în mod natural când vine vorba de formarea relaţiilor, scrie adevarul.ro.

Recompensă sau pedeapsă
Psihopedagogul Aura Stănculescu spune că pregătirea pentru şcoală este un proces care are mai multe faze şi în care sunt implicate atât familia, cât şi grădiniţa. Preşcolarii pot face vizite la şcoală, la fel cum şi copiii din clasele mici pot veni la grădiniţă să-şi povestească experienţele de la şcoală.
Unii copii se simt presaţi să reuşească la şcoală 

Locul în care copilul află lucruri interesante
Un aspect important care ţine de pregătirea psihologică înainte de începerea clasei I e ca familia să prezinte şcoala ca pe un loc în care copilul poate afla lucruri interesante şi utile, în care poate lega prietenii şi în care poate să-şi satisfacă multe curiozităţi. „Părinţii care au avut experienţe mai puţin fericite în şcoală au tendinţa fie de a exacerba rolul şcolii în formarea copilului ca viitor adult (copilul fiind perceput ca instrument de reparare a greşelilor părinţilor), fie îl minimalizează, spunând că, oricum, şcoala vieţii este mai importantă, că şcoala trebuie făcută, dar că nu este neapărat necesară ca să devină ceea ce ei au proiectat pentru copil." Prima categorie de părinţi, explică psihopedagogul, va avea tendinţa de a presa psihologic copilul pentru a face performanţă la un nivel la care părintele nu a reuşit, dar şi-ar fi dorit.

A doua categorie de părinţi va avea, în schimb, un aport minim în evoluţia şcolară a copilului. „Cei mai fericiţi sunt copiii ai căror părinţi nu consideră şcoala nici loc de pedeapsă, nici loc de recompensă şi nici singurul loc responsabil de educaţia lor. Aceşti părinţi tratează şcoala ca pe o instituţie cu care ei colaborează pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor, înţeleg nevoia parteneriatului şcoală-familie în beneficiul micilor şcolari." (DorohoiNews.ro)

GALERIE FOTO