Daca sunteti martorul unor evenimente importante va rugam sa ne contactati la tel: 0749.877.802 sau email: [email protected]
Ţi s-a întâmplat să îţi auzi copilul spunând tot felul de lucruri care par incredibil de neadevărate? Atunci aceste sfaturi pentru părinţi s-ar putea să te intereseze. Cum faci deosebirea dintre minciună şi imaginaţie bogată? Cum îţi dai seama când minte şi când nu. Iată la ce trebuie să fii atent.
Canalizează imaginaţia spre lucruri pozitive
Scenariu: Copilul se laudă la şcoală că tatăl lui este astronaut. De asemenea, spune tuturor că are un prieten foarte înalt care îl însoţeşte la tot pasul. Şi vorbeşte tot timpul despre el.
Întrebare: Minte copilul?
Deşi sunt părinţi care ar fi înclinaţi să răspundă DA, deşi clar nu este vorba de adevăr, nu e nici minciună. Prietenii imaginari şi istorisirile fabuloase fac parte din dezvoltarea sănătoasă a copilului. Toate aceste lucruri îl fac pe copil, prin joacă, să cunoască mediul încojurător şi să reacţioneze la el. Doar de-asta au fost inventate şi poveştile, şi basmele. Pentru a ajuta creierul să se dezvolte.
Însă dacă cel mic foloseşte aceste “tehnici” pentru a ieşi din bucluc (în sensul de a nu-şi asuma responsabilitatea pentru faptele sale şi de a găsi alt “vinovat”) sau pentru a-şi face prieteni noi, dând impresia că este altceva sau altcineva decât în realitate, atunci trebuie să iei măsuri. Fără a-i ştirbi totuşi copilului capacitatea de a-şi dezvolta imaginaţia, pe care şi-o poate folosi într-un mod onest, constructiv şi pozitiv.
Copiii mici sunt foarte creativi şi văd supereroi, zâne cu puteri magice în tot ce-i înconjoară. Unii povestesc foarte multe lucruri despre puterile supranaturale ale unora sau altora. Decât să spui “Minţi. Dacă vei continua vei suporta consecinţele”, mai bine intră în jocul lui şi stimulează-i creativitatea punând întrebări care să-i pună mintea la contribuţie. Poţi încerca “Ooh, ce interesant! Şi cum face X? De ce? Cum aşa? Şi ce crezi că s-ar întâmpla dacă n-ar mai face X şi ar face Y?”
Aceste discuţii le poţi canaliza pentru a discuta despre probleme precum prietenia, ajutarea celorlalţi, onestitatea, fair-play-ul.
Dacă însă supereroul sau oricine altcineva vine şi-i “fură” caietul de teme, manualul, îi consumă tatei after-shave-ul sau îi sparge mamei farfuriile, trebuie să fie lămurită problema. Îi poţi spune “Am observat că în ultima vreme încalci nişte reguli şi inventezi diverse poveşti ca să scapi nepedepsit. Trebuie să ştii că eşti singurul responsabil pentru faptele tale. Să dai vina pe altcineva nu îţi va rezolva problema”.
Minciuna şi consecinţele
Dacă nu observi nici o schimbare în comportamentul copilului, trebuie să-i reaminteşti de fiecare dată că minciuna nu-l scapă de bucluc şi setează-i o serie de consecinţe şi pentru faptul că a făcut ceva greşit, şi pentru faptul că a minţit. Consecinţele trebuie să fie consistente şi pe termen scurt.
Discuţiile despre minciună, onestitate, morală sunt foarte importante şi îi pot motiva pe copii. Dacă li se explică pe un ton calm, ei sunt foarte receptivi.
Dacă “stricăciunile” sunt produse de un prieten imaginar, nu are sens să negaţi existenţa lui. Nu prietenul imaginar este adevărata problemă, ci comportamentul copilului, fuga de responsabilitate. Îi poţi spune “Înţeleg că îţi este greu să-i explici prietenului tău că tot încalcă regulile. Dacă tu sau el continuaţi să le încălcaţi veţi suporta amândoi consecinţele.
Nu trebuie să faci mare caz dacă ai observat că cel mic minte în legătura cu “statutul” social. Şi oamenii mari inventează diverse lucruri pentru a se integra într-o anumită comunitate. Trebuie însă să vorbeşti cu el despre ceea ce este, să-i creşti respectul de sine şi să-i explici că prietenia are la bază adevărul şi onestitatea şi nu lucruri inventate.
Unii copii pot fi adevărate maşini de inventat lucruri. Iar părinţii obosesc să-i tot asculte. Poate fi frustrant pentru părinţi, dar mai ales pentru copii dacă sunt repeziţi şi “sfătuiţi” să “termine cu prostiile”. Dacă este suficient de mare, poţi încuraja copilul să scrie toate aceste aventuri pe care şi le imaginează, iar dacă este mic să le deseneze. Nu ştii niciodată. Poate că menirea copilului tău este să devină mare scriitor sau autor de benzi desenate, iar dacă îi inhibi talentul îţi poţi influenţa negativ destinul. Sursa: sfatulparintilor.ro
- Nu ştii unde mi-e creionul?, îl întreabă un tip pe colegul său de birou.
- Ba da, după ureche.
- Omule, nu-mi complica viaţa. După care ureche?
Va rugam sa folositi un limbaj decent; mesajele postate vor fi validate de un Moderator inainte de a fi publicate pe site.
NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit.
Site-ul www.dorohoinews.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.