Evident că, profesorul de limbă şi literatură română sau învăţătorul de azi, nu pot face abstracţie de schimbările majore din practica şcolară uzuală şi de dezideratele începutului de mileniu III, în reconfigurarea procesului instructiv-educativ.

Pentru a afla mai multe despre rolurile cadrului didactic stipulate de noua paradigmă educaţională – mediator, moderator, facilitator al desfăşurării activităţilor didactice -, le-am adresat unor profesori şi învăţători, care lucrează în şcoli din judeţele Botoşani şi Suceava, următoarele întrebări:

1. Cum apreciaţi obiectivele programei de limbă şi comunicare, în ceea ce priveşte o posibilă structurare pe trei domenii: lectură, practica raţională şi funcţională a limbii şi elementele de construcţie a comunicării?
2.Ce reprezintă pentru dumneavoastră conceptele achiziţii, competenţe, probe examinatorii, în aria limbii române, din perspectiva Examenelor naţionale?
3.Profesorul de limba română ideal, există?


Prof. Constantin Siminiceanu, inspector de specialitate, învăţământ primar, IŞJ Botoşani

1. Obiectvele programei de  limbă şi comunicare  sunt relevante în forma existentă. O structurare pe cele trei domenii nu mi se pare oportună, ar crea confuzii, mai ales prin neînţelegerea termenilor de specialitate, prin lipsa viziunii de ansamblu în predarea- învăţarea disciplinei.

2. Aceşti termeni  sunt cunoscuţi de fiecare profesor care predă în limba română! Programa şcolară asigură  achiziţiile şi competenţele precum şi  probele examinatorii la nivelul unei discipline, arii curriculare sau ciclu de învăţământ. Pentru mine reprezintă ca, pentru fiecare profesor de limba şi literatura română, termeni fundamentali, instrumente ce stau la baza comunicării didactice în limba română.

3. Da! Este cel care învaţă elevul să vorbească corect ROMÂNEŞTE, care arde încet, luminând mintea copilului ce stă în bancă! Sunt profesori de limba şi literatura română pe care îi putem numi ideali: bine pregătiţi, demni, cu onoare!


Prof. Loredana  Anehei - Colegiul Naţional „Gr. Ghica Vv.” Dorohoi

1.Una dintre componentele principale ale curriculumului la disciplina limba şi literatura română, şi nu numai, o reprezintă conţinuturile. Ele pot fi valorificate pentru atingerea competenţelor generale/ specifice solicitate de curriculum. Dacă avem în vedere programa de limba şi literatura română pentru gimnaziu, conţinuturile sunt organizate pe cele trei domenii menţionate. De altfel, noul curriculum are ca nucleu procesul comunicării cu tot ce presupune acesta,la nivelul achiziţiilor şi al deprinderilor elevilor şi la nivel afectiv-atitudinal.

Din acest nucleu, reprezentând scopurile învăţării limbii şi literaturii române axate pe formarea capacităţilor de comunicare, pe interiorizarea unor valori şi pe dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de comunicare, derivă toate conţinuturile disciplinei: elemente de construcţie a comunicării (noţiuni de gramatică, vocabular, fonetică), lectură (genuri şi specii literare, concepte de teorie literară care sprijină receptarea textelor), practica raţională şi funcţională a comunicării (comunicarea orală sau scrisă, contexte de realizare a diverselor activităţi comunicative a unor acte de vorbire).

2.Examenele naţionale nu constituie probe numai pentru elevi. Sunt şi probe ale profesorilor care trăiesc în fiecare an emoţiile tinerilor pe care i-au îndrumat. M-aş opri asupra examenului de bacalaureat, deoarece sunt mult mai familiarizată cu acesta. Noul curriculum liceal pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind centrat pe achiziţionarea de competenţe, fapt care a determinat precizarea în programa de bacalaureat a competenţelor de evaluat şi a conţinuturilor din domeniile:

A: Literatură, B. Limbă şi comunicare.
Proba orală vizează competenţele de comunicare orală, fiind centrată pe producerea unor tipuri de discurs (expozitiv, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului liceal. Proba scrisă vizează competenţele de comunicare în scris, aplicate în receptarea/ producerea mesajelor şi în redactarea diferitelor tipuri de texte (compuneri/ eseuri şi texte argumentative). Dacă se urmăreşte o corelare a Programelor de limba şi literatura română din cei patru ani de studiu, cu programa pentru examenul de bacalaureat nu se poate ca rezultatul să nu fie un succes.

3. Întotdeauna mi-am pus această întrebare. Şi alta, care decurge, firesc, din prima: Cum arată profesorul ideal de limba română? Am încercat să-mi răspund mai întâi la a doua întrebare. Profesorul ideal este un intelectual pasionat, activ, creator, interesat, implicat, cu o pregătire impecabilă, care adoptă la catedră o atitudine adecvată concepţiei actuale, moderne, asupra studiului acestei discipline, mai ales că este vorba de limba şi literatura naţională, care sunt, deopotrivă, ştiinţă şi artă. Sensibilitatea, frumuseţea sufletească face din profesorul „de română” un „ctitor de suflete”, un modelator. E drept că fiecare dintre noi, „profesorii de română”, tindem spre acest ideal. Fiecare dintre noi ducem o luptă permanentă pentru atingerea uneia sau alteia dintre trăsăturile enumerate, dar nu aş putea spune că a atins cineva idealul.


Prof. limba romană, Elena Mudrac, Dorohoi

1. Pentru a avea măsura lucrului bine făcut și siguranța drumului parcurs, orice cadru didactic trebuie să studieze aprofundat programa școlară. Obiectivele/competențele din programă devin ținte, idealuri pe care profesorul trebuie să le atingă, să le introducă în activitățile de predare, învățare și evaluare fără a teoretiza noțiuni în sine, ci creând acte de vorbire, de scriere, astfel încât evaluările să fie percepute ca activități firești de a proba competențele, achizițiile.

2. Achizițiile reprezintă totalitatea cunoștințelor teoretice și practice acumulate la o disciplină, la sfârșitul unui ciclu de învătământ. Probele examinatorii de la limba română vizează compentențe, deprinderi de a demonstra practic noțiunile învățate. Elevii nu mai memorează subiectele rezolvate, ci tehnici de rezolvare, ajungându-se astfel la dezvoltarea gândirii creative, a imaginației, la dezvoltarea unui vocabular propriu. Desigur că învățarea prin exerciții rămâne principala cale de formare a competențelor.
Lectura, textul literar cu noțiunile de teorie literară parcurse concentric pe ani de studiu constituie punctul de plecare în dobândirea competențelor ce țin de practica rațională și funcțională a limbii , adică de comunicarea orală și scrisă.

De fapt, obiectivele duc la un parcurs didactic cu o structură logică, agreată de profesori și de elevi: lectura textului (de către profesori și de către elevi), dezbaterea mesajului (de către profesor și cu elevii săi), apelându-se la elemente de limbaj figurat, la tehnici artistice abordate de scriitor, opinii despre personaj și despre valori morale și estetice transmise, ca apoi să urmeze firesc dovedirea compentențelor de comunicare scrisă.

Potrivit programei în vigoare, elementele de construcție a comunicării vor aborda "limba în funcțiune" pe parcursul predării-învățării, asigurându-se astfel o comunicare corectă, conștientă, atât oral cât și în scris.
Concepută pe un fundament științific, corect din punct de vedere psiho-pedagogic, pe principiul concentric, consider că programa de limba română oferă posibilitatea profesorului de a-și gândi creativ predarea-învățarea în scopul unor cât mai temeinice achiziții ale elevilor.

Cunoscând care este finalitatea, ce achiziții sau competențe trebuie să dovedească elevii la sfârșitul unui ciclu de învătământ, în funcție și de nivelul claselor de elevi, profesorul își va gândi sistemul de lecții și metodele adecvate. Desigur, dumul realizării obiectivelor/competențelor este unul lung, dificil, sinuos. Extremi de mulți și diverși sunt factorii care duc la realizarea performanțelor didactice dorite-aceasta ar constitui subiectul de fond al fiecărei specialități de predare în parte precum și preocuparea esențială a fiecărui profesor. Aici intervin munca, talentul, tactul pedagogic a fiecărui profesor prin care obiectivele iau forma unui bagaj de cunoștințe cât mai performat pe care le achiziționează elevii.

Așadar, prin examenele la diferite nivele, elevii trebuie să transforme achizițiile în "realități", să demonstreze ce știu să facă, urmând, de fapt, același parcurs didactic, dar din care lipsește doar profesorul, adică: lectura textului, dovedirea înțelegerii acestuia, exprimarea unei opinii, argumentarea unei afirmații, aplicarea unor cunoștințe esențiale de redactare etc.

3. Din punct de vedere filozofic, nu există profesor ideal (deci să nu ne aștepăm nici la elevi ideali), căci profesorul e om și omul nu este perfect, dar conștientizarea misiunii de profesor-educator, tranfosrmarea în fapte a idealurilor instructiv-educatice cu prețul unor uriașe sacrificii pot conferi unui profesor atribute ce țin de profesorul ideal.


Prof. Gruia Ungurian – Şcoala Gimnazială nr. 4 Vatra Dornei, Suceava

1. Așa cum are nevoie cămara sufletului de lumină, de iubire, de prietenie, pentru a ne simți bine, pentru a fi fericiți, așa avem nevoie și de cămara limbii, pe care să o îndestulăm cu toate componentele ei, pentru a fi competitivi, pentru a fi noi înșine printre alți europeni, pentru a ne păstra nealterată fibra națională și culturală, ce ne dă noblețe printre ale lumii ginte mari.

Datorită schimbărilor actuale, limba nu mai poate fi de lux, de salon, construită numai pe cantitatea și calitatea informațiilor, un fel de limbă latină cultă, a elitelor. Aceasta trebuie să coboare în mijlocul oamenilor de rând, îmbinând calitatea, cantitatea, funcționalitatea. Cum moștenim țara din timpuri imemoriale, sau casa părintească, din generație în generație, așa moștenim și limba. Casa limbii are și ea nevoie de schimbări, de adaptări, de modernizări, pentru a fi cu adevărat utilă, pentru a ne simți bine în ea.

Suntem convinși că programa se va restructura și  ea, din motivele arătate mai sus. Lectura este sursa de îmbogățire a vocabularului, de înnobilare a sufletului; ea ne descătușează limba, făcându-ne să ne exprimăm în mod plăcut. Practica rațională și funcțională dezvoltă judecata și asigură punerea în practică a acesteia, prin arta vorbirii, făcând operațional angrenajul limbii, în permanentă devenire. În prezent se impune modelul comunicativ – funcțional, ce include studiul limbii și studiul literaturii.

Domeniul comunicării se bazează pe dezvoltarea capacităților de receptare și de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă. E nevoie și de cunoștințe de lexic, fonetică, morfologie și sintaxă, care potențează capacitățile de exprimare. Acestea alcătuiesc sistemul elementelor de construcție a limbii. Se schimbă astfel raportul dintre asimilarea de cunoștințe - care nu trebuie să dispară - și capacitatea de comunicare, ce devine prioritară. Activitatea de comunicare este foarte complexă și se bazează pe: nivelul fonetic, ortografic, lexical, gramatical, textual, discursiv, dar și pe cunoștințe despre literatură – de teorie literară, de ordin istoric, de ordin sociologic etc. Cele trei domenii amintite se întrepătrund, ele nu pot fi focalizate separat.

2. Achizițiile încep în primele luni de viață în mod spontan și durează pe tot timpul școlii, dirijate de către profesori iar apoi sunt făcute în mod selectiv de către fiecare individ. Competențele depind de calitatea achizițiilor, care trebuie să fie destul de consistente, pentru a duce la saltul numit poate impropriu competențe. Probele examinatorii, de multe ori sunt în contradicție cu manualele din care lipsesc atâtea foi, cu programele care sunt fluctuante. Probele examinatorii care se doresc europene, sunt întocmite fără discernământ, cu greșeli de formă și de fond și încurcătura este generală, iar rezultatele elevilor, pe măsură. De ce nu se așează la masa tratativelor educația europeană, pentru a face manuale europene?

3. Profesor ideal de limba română nu există, fiindcă poate fi contestat oricând de unii, de alții, dar există un profesor atent la tot și la toate și mai ales la sufletul copilului, pe care să-l facă să vibreze la mângâierea limbii române, cea mai de seamă doamnă a românilor.


Prof. Alina Leonte - Dupu Şcoala Gimnazială nr.4 Vatra Dornei, judeţul Suceava

1. În ciuda dezvoltării literaturii și maturizării dezbaterii în domeniul educației interculturale și al globalizării, avem foarte puține semnale de transfer și de transpunere didactică a acestor tematici în practica școlii românești. Cultura presupune nu numai creație, ci și participare, comunicare, transmitere de valori individuale și de grup.

Asistăm astăzi la numeroasele schimbări, pe care le-am putea numi chiar ,,derapaje”, la care e constrânsă limba română de răufăcătorii ei. Noi, profesorii de Limbă și Literatură română, ne regăsim printre cei care „trudim" în a eficientiza toate demersurile care vin în sprijinul elevului. Disciplina Limba și Literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor, iar scopul studierii acesteia este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să descifreze tainele lumii, să socializeze cu semenii, să fie sensibil la frumosul din jurul lui.

În ceea ce privește cele trei domenii ale disciplinei, consider că ceea ce le unește este modelul comunicativ – funcțional care impune ca finalitățile disciplinei să fie centrate pe comunicare, proces în care interacționează trei deprinderi fundamentale: lectura, vorbirea  și scrierea. Literatura de specialitate e de părere că domeniul Elemente de construcție a comunicării  are cea mai importantă pondere, deoarece, prin achizițiile din acest domeniu, se pun bazele pentru comunicare (receptarea și producerea mesajelor). Domeniile nu sunt eficiente luate separat. Ține de noi, profesorii, modul în care găsim conexiunile și realizăm simbioza.

2. Achizițiile reprezintă bagajul de cunoștințe pe care un elev și-l însușește cu scopul
de a-l transpune într-un anume domeniu, spre comprehensiune. De exemplu, achizițiile din domeniul limbii sunt importante și pentru domeniul comunicării, pentru că ele oferă elevului cunoașterea regulilor de selecție și combinare a elementelor de construcție a comunicării. Există o interdependență între achiziții și competențe. Competențele generale și specifice urmăresc progresia achizițiilor. Probele examinatorii urmăresc, în general, achizițiile și competențele, însă ambiguitatea și greșelile cu care sunt uneori presărate, știrbesc din valoare.

3. Trebuie să ne străduim să evoluăm spre perfecțiune, deși drumul este sinuos și nu vom ajunge
niciodată s-o atingem. Poate, de aceea, să nu ne propunem să întruchipăm idealul. E necesar doar să ne urmărim obiectivele în mod responsabil, cu grijă pentru „omul de mâine".  


Prof. Gruia Cojocaru – Şcoala Gimnazială „Constantin Tincu” Lişna - Suharău

1. Orice profesor ce se respectă va  provoca imaginaţia elevului, astfel încât acesta din urmă va căuta refugiu în lumea cărţilor. Odată „împlinit” acest pas, totul funcţionează întru cizelarea prin cuvânt a elevului/tânărului, iar obiectivele programei, indiferent de „culoare”, sunt fără îndoială atinse.

2. Din perspectiva examenelor, diversificarea spectrului de achiziţii şcolare supuse evaluării e o realitate care, întotdeauna, trebuie luată în calcul.

3. Ar fi tragic dacă un profesor, fie el şi de limba română, ar atinge perfecţiunea, pentru că „idealul” presupune, în ultimă instanţă, stagnare, iar învăţământul presupune o continuă metamorfoză şi reconfigurare a întregului. Profesorul, fiind un creator de valori umane, poate însă să genereze ideea de „ideal” doar în planul subtil al minţii elevilor săi... dar şi aici e utopie!...


Prof. metodist – Alin Şeucaliuc Casa Corpului Didactic Botoşani
Prof. Corneliu Drescanu

GALERIE FOTO