„Învaţă de la toate…” aceasta este deviza sub care au demarat activităţile de la Şcoala Primară Nr. 2 Sauceniţa.

În prima zi,  preşcolarii coordonaţi de d-na educatoare Avadanei Georgeta au desfăşurat jocuri sportive de interior. În aceeaşi zi, elevii claselor a IIa şi a IVa coordonaţi de d-l prof. pentru înv. primar Dănilă Mirel au desfăşurat competiţii de şah şi rummy. Tenisul de masă şi badmintonul au fost preferate de elevii claselor I şi a III a coordonaţi de d-na înv. Rudei Lucia. Din aceste competiţii copiii au învăţat că sportul înseamnă sănătate, că a pierde într-o competiţie sportivă este un prilej de a munci continuu pentru a o câştiga pe următoarea, că a câştiga în sport, ca şi în viaţă, te obligă la muncă asiduă pentru a menţine şi depăşi poziţia câştigată.

Pentru ziua de 2 aprilie copiii au hotărât să înveţe mai multe de la natură. „Creştem odată cu pomişorii !” a fost îndemnul care a mobilizat părinţii alături de copii pentru a planta în curtea şcolii pomişorul fiecăruia. Ghizii unităţii Narcisa, unitate a Asociaţiei Ghidelor Şi Ghizilor din Romania, formată din şcolarii claselor I şi a III a au plantat pomişorii ajutaţi de fraţi şi părinţi şi au promis că, aşa cum spune Legea scoud,  vor demonstra că iubesc şi ocrotesc natura îngrijind fiecare pomişor care a fost „botezat”cu numele lor. Preşcolarii au desfăşurat activităţi de ecologizare a zonei din preajma şcolii demonstrând astfel că şi lor le pasă de „sănătatea pământului”.

Micii ghizi ai unităţii Narcisa, coordonaţi de lidera Rudei Lucia,  au continuat ziua demonstrând că pot fi şi mai buni. Au pornit micii voluntari să ofere, din puţinul lor, doamnei Galanton Eleonora, o bătrână bolnavă şi singură. Doamna s-a bucurat nespus de prezenţa copiilor iar copiii s-au simţit minunat ştiind că au ajutat o bunică să le zâmbească cu drag şi cu lacrimi de fericire în ochi din fereastra în care zile întregi aşteaptă un suflet de om să îi calce pragul. Copiii au cântat, au povestit întâmplări din activitatea lor zilnică iar bunica i-a învăţat o poezie din vremea copilăriei sale. Ne-am despărţit cu promisiunea că ne vom  întoarce cât de des vom putea. La întoarcerea la şcoală am concluzionat că nu trebuie mult pentru a aduce bucurii pe chipul semenilor. Avem nevoie doar de mult suflet şi de multă dragoste pentru a demonstra că putem fi „mai buni”, de multă muncă pentru „a şti mai multe”. Vom continua să învăţăm „să ştim mai multe, să fim mai buni” în zilele următoare dar şi pe parcursul întregii noastre vieţi.

GALERIE FOTO