Profesorii români nu mai au voie să îi pună pe elevi să stea în picioare sau în genunchi, să îi trimită la colț sau să îi dea afară din casă. Toate aceste acțiuni intră în categoria „tratamentelor degradante”, care sunt interzise printr-o nouă lege. Până acum erau interzise numai „pedepsele corporale”. În plus, apar, pentru prima dată, sancțiuni bănești pentru profesorii care aplică pedepse corporale sau tratamente degradante. Mai exact, un profesor care trage de păr un elev, îl lovește cu indicatorul sau îl pune să stea în genunchi în fața clasei sau la colț, riscă o amendă cuprinsă între 1.000 și 2.500 de lei. Sancțiunile se aplică și personalului administrativ și auxiliar din școli.

Yahoo News România a consultat doi specialiști în educație care au explicat ce înseamnă noile prevederi legislative și cum poate fi combătut fenomenul violenței, care este destul de prezent în școlile din țară.

Potrivit lui Ștefan Vlaston, președinte al Asociației profesionale pentru educație și cercetare „EDU CER” din România și fost director al Grupului Școlar „Petre Poni” din București, în categoria „tratamentelor degradante” intră o serie întreagă de comportamente, de la jignirile de genul „Idiotule!” la trimiterea elevului la colț sau pe coridor. De asemenea, elevii nu mai pot fi puși să stea în picioare sau în genunchi.

„Cu pusul în genunchi nu mai merge”

Vlaston crede că, oricum, trimițându-i pe elevi la colț, profesorii nu obțineau decât reacții adverse: „Cu pusul în genunchi nu mai merge. Elevii sunt foarte refractari la astfel de metode. Chiar dacă înghit o dată de frica notei, apoi devin refractari. E bine că tratamentele degradante sunt interzise. Profesorii adevărați nici nu apelau la așa ceva, își impuneau un punct de vedere prin prestigiu. În învățământ contează dragostea față de elevi și să stabilești un canal de comunicare”.

De asemenea, specialistul crede că introducerea unor sancțiuni financiare pentru profesorii care aplică pedepse corporale și tratamente degradante „este un lucru bun”. „O bună parte din legile românești păcătuiesc prin faptul că nu au sancțiuni. La salariile mici pe care le au se tem de o astfel de amendă. Nu toți profesorii sunt bine intenționați, cu studii de specialitate”, spune el.
   
Noile prevederi legale apar în Legea 257/2013, care modifică şi completează Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului
   
Articolul 48, alineatul (2) prevede că „În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar și cel administrativ și de a fi informat asupra drepturilor sale, precum și asupra modalităților de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise”.
   
Nerespectarea legii reprezintă o contravenție, care se pedepsește cu o amendă cuprinsă între 1.000 și 2.500 de lei

Vlaston admite că există și elevi care pun probleme: „Sunt și elevi recalcitranți, cu educație precară. Cu ei se lucrează foarte greu”. El completează că aceștia își pot schimba comportamentul dacă sunt tratați cu respect și blândețe: „Scăderea notei la purtare nu prea impresionează, doar în cazul elevilor care vor să meargă la Poliție sau la liceele militare”.

Fostul director consideră că, atunci când un elev are un comportament agresiv, profesorii ar trebui să cheme psihologul sau să îl ducă pe elev la director. Un dezavantaj al acestei metode este că „ora e ratată”, explică acesta, ceea ce nu s-ar fi îmtâmplat dacă elevul era dat pur și simplu afară din clasă: „Profesorii știu să predea, dar nu cred că sunt toți calificați să rezolve probleme d-astea (cu elevi agresivi – n.r.), mai ales cei tineri”.

"Îl aruncăm în stradă unde îl pierdem definitiv?"

Exmatricularea nu este neapărat o soluție, crede Vlaston, care s-a confruntat cu astfel de cazuri în perioada în care era director: „Am zis: „Îl aruncăm în stradă, unde sunt cercuri de golani și unde îl pierdem definitiv? Ce-am făcut cu el?” Mai bine să încercăm să îl aducem pe calea cea bună, sigură, cu riscul de a strica și celelalte mere din coș”.

În ceea ce privește violența din școli, specialistul spune că România nu stă mai rău decât alte state, ca de exemplu Statele Unite: „La 3,5 milioane de elevi nu te poți aștepta să fie toți echilibrați psihic. Nu știu dacă procentul de violență de la noi l-ar depăși pe cel din SUA. Totuși, e în limite acceptabile”.

Vlaston arată că unul dintre motivele pentru care violența ajunge în școli este proasta educație pe care copiii sau adolescenții au primit-o în familie: „Oamenii se așteaptă ca școala să facă ce n-a făcut familia timp de 7 ani”.

El subliniază rolul important al psihologilor din unitățile de învățământ, care pot reduce fenomenul violenței. O altă metodă este aducerea părinților la școală pentru a li se explica situația în care se regăsește copilul lor: „Uneori și părinții sunt cu probleme, țipă la profesori. România nu are un nivel de educație precum Finlanda. Încet, încet, să sperăm că evoluăm”.

Vlaston mai arată că, în țările cu un sistem educațional foarte bun, se ajunge mai rar la cazuri de violență în instituțiile de învățământ deoarece există un sistem de prevenire a acestora. În primul rând, există mai mulți psihologi și medici în școli. În al doilea rând, atunci când un elev dă primele semnale de derapaj, psihologii acționează preventiv, în colaborare cu părinții, arată specialistul.

„Poate că societatea românească reacționează mai bine la pedepse”

La rândul său, Luminița Costache, specialist în educație în cadrul UNICEF România, a explicat pentru Yahoo News că legea îi sancționează pe toți adulții care aplică rele tratamente unui copil, nu doar pe profesori (personalul administrativ din școli, profesioniștii din diferite servicii publice sau instituții care interacționează cu minori, personalul care lucrează în sistemul de protecție a copilului, în centre de zi, medicii care intră în contact cu minori).

„Și părinții ar trebui sancționați atunci când sunt aplicate astfel de tratamente degradante (situații de abuz, de neglijare). Într-adevăr, tratamentele degradante ar trebui să fie sanționate și nici nu ar trebui să existe într-o societate care promovează respectul și drepturile copilului”, explică ea.

„Poate e o chestiune de mentalitate a societății românești, poate că ea reacționează mai bine la pedepse, la sancțiuni și la amenzi decât la alte metode care să fie mai degrabă pozitive”, spune Costache referitor la introducerea amenzilor.

„Când vorbim de violență, lumea se gândește doar la violența fizică. Dar ea include și violența emoțională”, arată specialistul UNICEF. În cadrul violenței emoționale intră jignirile din partea profesorilor sau obiceiul de a-i face pe unii elevi de rușine în fața clasei.

Referitor la fenomenul violenței în rândul elevilor, Costache spune că un rol major în aplanarea conflictelor îi are consilierul școlar, însă din păcate aceștia sunt prea puțini în România: „Acum există un consilier la 800 de elevi. E foarte greu să faci consiliere de calitate în aceste condiții. Ideal ar fi ca fiecare școală să aibă un consilier școlar care să fie mereu acolo, să discute individual cu fiecare elev”. În prezent, școlile care au sub 800 de elevi trebuie să împartă un consilier cu alte unități de învățământ.

„E o linie foarte fină între indisciplină și curiozitate”

Conform unui studiu realizat de UNICEF România în 2006, „proporția unităților de învățământ la nivelul cărora se înregistrează fenomene de violență se ridică la un nivel îngrijorător (trebuie avut în vedere că școlile investigate au luat în considerare toate formele de violență, de la actele grave de violență până la cele mai simple forme de manifestare), depășind 75% din totalul școlilor investigate. Proporția respectivă se diferențiază în funcție de tipul unității de învățământ, aceasta fiind mai mare în cazul unităților de învățământ post-gimnazial – aproximativ 80% - și mai redusă în cazul școlilor generale – 73%”. În cadrul studiului au fost investigate în jur de 1.200 de unități de învățământ.

Anul viitor, UNICEF intenționează să realizeze un nou studiu pentru a vedea în ce măsură mai este  prezentă violența în unitățile de învățământ. După studiul din 2006 a fost realizat și un ghid destinat profesorilor, menit să prevină și să combată violența în școli. Ghidul a fost aplicat în unele unități de învățământ și au fost ținute cursuri de formare a profesorilor.

 „Astfel de cursuri de prevenire și combatere a violenței ar trebui să existe în permanență. Sunt mereu cadre didactice noi ce intră în sistem, se diversifică formele de violență din școli. Mereu trebuie să existe un plan actualizat de combatere a acestor forme de violență”, apreciază Costache.

Din punctul său de vedere, prevenirea violenței poate da rezultate mult mai bune pe termen lung decât metodele clasice precum scăderea notei la purtare sau exmatricularea. Mai mult, faptul că un elev este activ sau pune multe întrebări este văzut uneori ca act de indisciplină de către unii profesori: „E o linie foarte fină între indisciplină și curiozitate”.

Iar în ceea ce privește exmatricularea, Costache se întreabă în ce măsură este reeducarea un mijloc de integrare în societate: „Exmatricularea nu știu dacă își atinge scopul. Elevului trebuie să îi arăți că a avut un comportament nepotrivit. Dar exmatricularea poate să-și pună amprenta pe toată viața lui de adult, ceea ce e mult mai grav. Se poate ajunge la comportamente și mai deviante”.

GALERIE FOTO