Întoarsă recent din Statele Unite, după un an de studii prin programul FLEX, Anamaria-Teodora Zgîmbău, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național “Grigore Ghica” Dorohoi a cucerit Timberline High School din orașul Lacey, statul Washington, situîndu-se pe primul loc dintr-un număr de 382 de elevi. 

Programul FLEX, creat de Congresul Statelor Unite în 1992, presupune un an întreg de schimb de experiență pentru tinerii liceeni, în Statele Unite ale Americii. Obiectivul programului este să promoveze înțelegerea reciprocă între cetățenii Statelor Unite și țările din regiune, pentru ca liceenii să învețe mai multe despre SUA și să le prezinte americanilor țările lor de origine. 

Rata de acceptabilitate a programului FLEX este de 1.4%, mult mai mică decât la Harvard sau Stanford. Pentru a obține această bursă și a petrece un an în S.U.A se trece printr-un proces de selecție în două etape. În primul rând, se completează o aplicație online care conține date personale și trei eseuri. Iar, mai apoi cei care sunt selectați pentru semifinală trebuie să dea un examen de limbă engleză, să participe la un interviu și să completeze o altă aplicație ce include informații medicale, notele din anii precedenți, o scrisoare către o posibilă familie gazdă, scrisori de recomandare, etc. 

Povestim cu Anamaria despre această experiență deosebită care, de cele mai multe ori, schimbă destine.

M.I.: Cum a început experiența FLEX?
Anamaria: “Not better, not worse, just different” - acesta este motto-ul programului FLEX, programul care mi-a oferit șansa de a trăi o experiență unică, de a cunoaște o cultură nouă, pe care o văzusem doar în filme și la care nici nu îndrăzneam să visez în trecut. Experiența mea FLEX a început încă dinainte de a părăsi România, încă din momentul în care am fost acceptată în program pentru că i-am cunoscut pe ceilalți bursieri din generația mea, care sunt niște persoane minunate, de la care am învățat foarte mult și am creat alături de ei o comunitate frumoasă și unită, aproape ca o a doua familie, să nu mai vorbesc de alumni și organizatorii programului. Cred că orice compunere, eseu, articol despre experiența mea ar fi incomplet fără a îi menționa.

S.N.: Rezumă, în câteva rânduri, viața în State.
Anamaria: Am locuit în statul Washington, în orașul Lacey. Am studiat la Timberline High School. Familia gazdă în care am fost plasată a fost puțin mai netradițională deoarece nu am avut o mamă gazdă, ci doar un tată gazdă care locuia împreună cu nepotul său și am avut double placement, ceea ce înseamnă că am locuit cu o altă bursieră FLEX, din Ucraina. Nu eram mereu pe aceeași lungime de undă din toate punctele de vedere pentru că existau diferențe culturale și de generații, dar cred că acest lucru a fost o oportunitate de învățare și de adaptare în plus, care mi-a îmbunătățit experiența. Per total, mă bucur că am avut această familie gazdă pentru că am trăit niște momente extraordinare alături de ei, ca de exemplu serile noastre săptămânale de film, tradiționalele waffles din fiecare duminică dimineață, Ziua Recunoștinței, Crăciunul, ziua mea de naștere sărbătorită la un restaurant românesc, prima oară când am văzut oceanul, excursiile la Seattle, Aberdeen (orașul în care s-a născut Kurt Cobain), cea mai lungă plajă din S.U.A, Portland, Astoria...Și dacă tot am ajuns la capitolul excursii, ar trebui să menționez că am câștigat un workshop în Washington D.C., așa că am vizitat și capitala S.U.A, un oraș plin de cultură, de istorie, de diversitate pe care îl ador și l-aș vizita din nou.

M.I.: Sistemul educațional din Statele Unite versus sistemul educațional din România.
Anamaria: Din punct de vedere al sistemului educațional, România și Statele Unite sunt foarte diferite și pun accentul pe aspecte deloc similare. În S.U.A aveam doar 6 materii, aceleași în fiecare zi. Acolo elevii nu sunt în aceeași clasă, cu aceiași colegi pe tot parcursul zilei, dar fiecare profesor are sala sa de clasă și elevii se mută în funcție de ora pe care o au. Probabil e un lucru bine cunoscut că în Statele Unite îți poți alege materiile atâta timp cât respecți anumite criterii și ai un anumit număr de credite de engleză, științe, arte, etc. la sfârșitul celor 4 ani de liceu. Ce e mai puțin cunoscut însă e faptul că poți să îți alegi nivelul de dificultate pentru fiecare materie. De exemplu, eu am studiat Advanced Placement English Language and Composition și Advanced Placement U.S. History (Engleză Avansată și Istoria Statelor Unite Avansată), care erau clase la nivel de colegiu, dar și Spanish 1 (Spaniolă 1) care era o clasă de începători. Despre materiile avansate pot spune că, deși necesitau un volum mai mare de muncă și prezentau un nivel mai mare de așteptări din partea profesorilor, nu mi s-au părut extrem de dificile pentru că din fericire liceul meu din România dă dovadă de excelență și seriozitate academică și m-a pregătit foarte bine pentru a fi capabilă să fac față la orele respective chiar dacă nu studiasem până atunci istoria Statelor Unite, iar acolo la orele de Engleză se studiază literatură nu gramatică, așa ca la noi. Consider că liceul meu de aici m-a învățat în primul rând cum să învăț și mi-a insuflat un mod de gândire și o deschidere care mi-a fost necesară pentru a reuși acolo din punct de vedere academic.

S.N.: Ce alte materii ți s-au părut deosebite?
Anamaria: Pe lângă aceste materii, am studiat psihologie, anatomie și Independent Living ( o materie unde am învățat despre nutriție, relații, finanțe, economii, imobiliare,etc.) în primul semestru și geologie, Child Development (traducerea nu e chiar descriptivă, dar am învățat despre copii, parenting, psihologia copilului, sarcină,etc.) și am fost Teacher Assistant într-o clasă de chimie avansată (ceea ce a însemnat că eram asistenta profesorului și că îl ajutam cu aspectele administrative, prezență, note, experimente) în semestrul al doilea. Ceea ce e foarte diferit în școlile americane este faptul că la ei predarea e mai interactivă, materiile îmbină teoria cu practica și noțiunile ce țin strict de cultură generală cu noțiunile ce sunt utilizate în viața de zi cu zi.

M.I.: Descrie-ne relația elev- profesor în Timberline High School.
Anamaria: Relația dintre elev și profesor e mai puțin formală acolo. Profesorii ne-au prezentat familiile lor pentru a ne aminti că și ei sunt oameni și că ne înțeleg și au încercat mereu să ne obțină respectul prin empatie și simpatie, nu prin frică, ceva ce tot mai mulți profesori fac și în România, dar care la noi nu este încă un aspect comun și acceptat în societatea noastră, așa cum este la ei. În sistemul educațional american nu ești în competiție decât cu tine însuți pentru că doar tu îți știi notele și în același timp nu știi notele celorlalți. Din experiență, cred că acest lucru nu știrbește motivația elevilor, ci dimpotrivă îi ajută să aibă un randament mai bun pentru că nu se stresează în legătură cu a fi mai buni decât ceilalți, ci doar încearcă să fie cea mai bună versiune a lor. Am fost eleva lunii în clasa de Engleză, am terminat cu prima medie din anul meu, dar am făcut aceste lucruri fără ca măcar să-mi dau seama și le-am făcut pentru mine și nu mi-au afectat deloc viața socială sau sănătatea mentală. Spiritul civic al americanilor constă în faptul că la ei toată lumea face voluntariat, e ceva normal, există foarte multe oportunități de voluntariat. Eu personal, în 7 luni, chiar dacă 2 au fost de pandemie, am reușit să fac 80-90 de ore de voluntariat care au constat în activități de la curățat autostrada, la servire și entertainment la petreceri de Crăciun și Daddy Daughter Dance, la cântat colinde la azilul de bătrâni, la voluntariat la bibliotecă și la un loc de joacă.

S.N.: Cu ce te-a cucerit America?
Anamaria: Lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult în S.U.A în afară de tacos, dulciuri, oceanul Pacific, lumini și zgârie-nori sunt: senzația de apartenență și mândria față de comunitatea ta, descurajarea competiției între elevi și spiritul civic. Prin primul aspect, mă refer la faptul că așa cum vedem în mass-media că americanii sunt patrioți și că își iubesc țara, că spun Pledge of Allegiance și cântă imnul înainte de orice eveniment, așa sunt și față de statul lor, orașul lor, echipa de fotbal cu care țin, școala lor. Am fost uimită să văd că o dată pe lună, ne adunau pe toți în sala de sport și jucam jocuri, cântam imnul liceului sau că stadionul era plin de oameni care susțineau echipa la fiecare meci al liceului, sau că la școală se vindeau tricouri, căni cu mascota și numele colegiului. Astfel de lucruri te fac să simți că faci parte dintr-o comunitate și mai departe, acest lucru te face să respecți, să iubești, să te dedici acelei comunități.

M.I.: Un gând de final pentru România…
Anamaria: Ceva ce nu mi-a plăcut în S.U.A și poate e doar o părere personală și poate a fost doar o trăsătură a zonei în care am trăit eu e faptul că nu au acea bucurie, acea sclipire, acea pasiune pentru tot ceea ce fac pe care o au românii. Un alt mare defect al Statelor Unite e că...nu este țara mea, nu este acasă, motiv pentru care, deși a fost o experiență uimitoare care mi-a schimbat viața și din care am învățat mai multe, nu doar despre o altă cultură ci și despre mine însămi, decât aș fi putut să învăț în 10 ani fără această oportunitate, am decis să îmi continui studiile în România și să aplic ceea ce am învățat pentru a-mi ajuta țara.

Îi mulțumim Anei pentru că ne-a împărtășit gândurile, emoțiile și momentele petrecute timp de un an atât de departe de casă și o așteptăm cu drag să reia din toamnă viața CNGG. (prof. Monica Ifrim, responsabil Comisia pentru promovarea imaginii școlii; prof. Nicorici Sonia, coordonator Centrul de excelență - Chimie)

GALERIE FOTO