Subiectul noii imagini „recuperate”, este actualul Colegiu Naţional „Grigore Ghica”, aşadar, o nouă abordare a unei imagini vechi, care a rămas impregnată pe hârtie fotografică (sub formă de vedere – carte poştală) şi care se încadrează în scopul campaniei de reconstituire a istoriei oraşului, prin fotografie – „Dorohoiul de altădată”.

Distingem în colţul fotografiei, data poştei - 6 septembrie1904. Au trecut, de atunci, 113 ani...
Profesorul Ilarion Mandachi, a făcut referire la această unitate de învăţământ, într-un articol precedent, publicat de Dorohoi News – sprijinul media în acest demers -, în luna decembrie 2012: „Primul gimnaziu de băieţi, numit “Grigore Ghica VV”, s-a înfiinţat abia în anul 1879, care, în timp, a devenit cea mai titrată unitate şcolară dorohoiană. Privind în urmă la cei 132 de ani de când s-a înfiinţat acest gimnaziu în Dorohoi, rămânem uimiţi în faţa realizărilor cadrelor didactice de aici şi de „buchetul” numeros de oameni de valoare care au trecut prin băncile acestei prestigioase unităţi şcolare.

Încă din anul 1877, primarul oraşului – avocatul Vasile Calcântraur - a afirmat în cadrul şedinţei consiliului comunal: “Mai în toate oraşele reşedinţe de judeţ s-au înfiinţat gimnazii întreţinute de judeţe. Dorohoiul a rămas mult în urmă în această privinţă”. Ca urmare, la 20 iunie 1879, consiliul comunal local se adresează Ministerului Instrucţiunii Publice cu rugămintea de a se aproba înfiinţarea primului gimnaziu din localitate. Aprobarea a venit în mai puţin de 20 de zile şi la 6 septembrie şcoala şi-a deschis porţile. Profesorii au fost aleşi din rândul intelectualităţii dorohoiene, mai ales că la început ei au predat fără a fi remuneraţi. Primul director a fost doctorul Sigismund Chernbach, venit în Dorohoi din anul 1868.

În prezentarea de faţă ne vom referi la spaţiile unde a funcţionat gimnaziul de-a lungul anilor. Când au început cursurile gimnaziului, la 10 septembrie 1879, în sala de clasă de pe strada Mihăilenilor, lângă casa de apă cunoscută sub numele de „Izvorul Rece” (ulterior str. Carmen Sylva, azi str. George Enescu), nu erau prezenţi decât 19 elevi. Camera de clasă era mică şi întunecoasă, fără nimic pe pereţi. La 15 septembrie 1879, consiliul comunal local a stabilit ca primul gimnaziu din Dorohoi să ia numele de „Grigore Ghica VV”. După numai un an, considerându-se că s-a găsit o locaţie mai bună, gimnaziul se mută pe strada Sf. Nicolae (astăzi str. Ştefan cel Mare), în casa lui P.Cuparencu, unde a funcţionat până la 23 aprilie 1881. Nemulţumiţi de condiţii şi de preţul plătit pentru chirie, gimnaziul s-a mutat pe strada Costică Stroici (astăzi str. C. Dobrogeanu-Gherea) în casele unde astăzi se află Căminul de bătrâni (casele Cucu). Condiţii cu mult mai bune au avut elevii începând cu anul 1884, când gimnaziul s-a mutat în casele familiei Mezincescu de pe strada Adormirea (astăzi str. Al. I. Cuza), casă construită de dr. S. Chernbach şi lăsată ginerelui său dr. veterinar Mezincescu. Familia Mezincescu, având copii care erau elevi la acest gimnaziu, a mai construit în curtea lor încă două camere necesare procesului de învăţământ. Casa există şi astăzi, este situată în spatele noii primării, aşa numita casa Găluşcă. Deşi clădirea unde învăţau gimnaziştii era departe de a semăna cu o şcoală, totuşi aici au urmat cursurile gimnaziale viitorul academician matematician Dimitrie Pompeiu, viitorul Mareşal al Palatului şi ministru al Apărării Naţionale Constantin Ilasievici, viitorul medic, profesor universitar şi ministru al Sănătăţii Mezincescu Dumitru, ofiţerul superior Axler Isac ş.a. pe care spaţiul rezervat aici nu ne permite să-i amintim.

Speranţele cadrelor didactice, ale elevilor şi părinţilor de a avea un local de şcoală adecvat, au început să se realizeze la 30 iunie 1891, când s-a pus piatra de temelie a clădirii viitorului gimnaziu, pe strada Grigore Ghica, pe locul unde fuseseă casele Ghiţescu (în una din aceste case a funcţionat Şcoala Primară nr. 1 de fete ”Vârgoloci”). În partea din deal a viitoarei clădiri se afla Bisericuţa de Lemn în jurul căreia exista unul din cimitirele creştine din oraş (celălalt cimitir se afla în jurul Bisericii Sf. Neculai, aflat şi el pe cale de desfiinţare). Meritul principal al obţinerii fondurilor pentru construcţia noului local se datoreaza avocaţilor Ghe. Ghe. Burghele, Gh. Marcu şi I. Calcântraur (acesta din urmă fiind şi primarul oraşului). Pentru acele timpuri, clădirea inaugurată în 1893, era un adevărat monument de artă, dar se va dovedi neîncăpătoare pentru numărul mare de elevi, mai ales după transformarea gimnaziului în liceu.

În timpul primei conflagraţii mondiale, clădirea a servit ca spital pentru răniţii din război, elevii învăţând în birourile Cooperativei Dorohoi.

Având şi elevi interni, Ministerul Instrucţiunii Publice, prin circulara nr. 104.323 din 26 octombrie 1920, a pus la dispoziţia gimnaziului clădirea familiei Rozenzweig, aflată în apropierea şcolii pe str. Gr. Ghica pentru a fi folosită ca internat. (astăzi Clubul Copiilor şi şcolarilor). În 1925, Ministrul Instrucţiunii Publice, după o vizită la Dorohoi, a promis fonduri pentru supraetajarea clădirii. Dar, arhitecţii consultaţi atunci au spus că localul existent nu va rezista supraetajării. Atunci, ministrul a alocat bani pentru a se construi încă un local în curte.Tărăgănarea lucrărilor a durat până în 1934, când s-a început totuşi supraetajarea, avizată de constructori şi finalizată în 1937. Astfel, gimnaziul „Gr. Ghica VV”, devenit între timp liceu, a beneficiat de un local frumos, modern în care a amenajat pe lângă clase, laboratoare, bibliotecă, şi bineînţeles, renumitul amfiteatru.”

Bănuim că, mulţi dintre dumneavoastră, cititorii, păstraţi în albume de familie, fotografii, vederi, cărţi poştale, cu aspecte ale trecutului istoric al oraşului, este păcat să rămână acolo. Ne putem bucura cu toţii de ele.

Vă rugăm să le trimiteţi pe adresa redacţiei, pentru a fi făcute publice. (Marius Petrescu)

GALERIE FOTO