Mai mereu cu zâmbetul pe buze, artista Adelina Fulga este dovada incontestabilă că folclorul românesc este respectat, promovat şi dus mai departe de generaţia tânără a României.

Adelina Fulga iubește foarte mult muzica populară, portul și dansurile populare. A copilărit pe plaiurile Dumbrăviței din Comuna Ibănești. Dragostea pentru valorile lăsate de străbuni – obiceiurile, tradițiile, cântecul, jocul și portul popular românesc, i-au fost insuflate încă de când era copil. Cântă cu suflet și pentru suflet și își dorește să ducă mai departe, prin glasul său, frumusețea muzicii populare.

Un interviu cu interpreta de muzică populară Adelina Fulga, despre frumusețe, feminitate, autentic și bucuria de a duce mai departe glasul românesc ne va ajuta să deschidem memoria trecutului dar și speranțele viitorului.

Când ai început să cânți și când ai avut primul contact cu scena?
La 12 ani am avut ocazia să întâlnesc un om extraordinar. Din acest punct începe povestea mea muzicală. Domnul profesor Marcel Dupu a simțit că am un „cuvânt” de spus pe scenă și, prin bunăvoința dumnealui, am început să cânt în spectacole alături de orchestra de copii și tineret „Mugurelul” din Dorohoi. Cuvântul a fost cântec popular. Prima piesă încredințată mie, prin care am reușit să înțeleg ce înseamnă lupta cu emoțiile, în cadrul unui spectacol live cu public, a fost „Câte doi” cântată la Dorohoi, pe scena de la Brazi.

Cum ai descrie începutul carierei tale?
Îmi place să cred că începutul unei cariere se leagă de primul premiu important câștigat într-un concurs care-ți autentifică talentul. În cazul meu, premiul I obținut la Festivalul Concurs „Moștenitorii” din cadrul emisiunii Tezaur Folcloric, realizat de regretata Mărioara Murărescu a fost un punct de debut foarte emoționant în care mi-am depășit primul set de limite și coincide cu momentul în care am decis să depun toate eforturile pentru a-mi susține, pas cu pas, ascensiunea într-o carieră muzicală.

Pasiunea pentru muzică este una moștenită din familie?
Da. Pe jumătate este moștenită, pe jumătate este dobândită prin muncă și ambiție. Mama a jucat cel mai important rol în deschiderea orizonturilor mele muzicale. Dar l-aș aminti și pe bunicul Vasile din Dumbrăvița care a cântat cu mare plăcere la clarinet în anii lui tineri și i-a veselit pe cei din jur.

Ai un costum național autentic? Eventual unul moștenit din familie.
Am o mini colecție de costume naționale de care sunt mândră pentru că fiecare ascunde câte o mică istorie și oglindește o fărâmă de veșnicie. Veșnicia care s-a născut la sat. Fac parte dintr-o comună de oameni gospodari, păstrători de tradiții și aș vrea să amintesc colaborarea mea cu tanti Ileana Țîrliman din Ibănești care mi-a dăruit o catrință tare frumoasă și m-a găzduit într-o căsuță autentică, țărănească pentru a filma primul meu videoclip la piesa „Bine-o fost la mama fată”. Uneori, prețuiești aceste daruri ca pe unele de familie.

Există o amintire din copilărie de care să pomenești cu plăcere?
Copilăria mea a fost invadată de muzică și de dans. Și încă din perioada în care eram la grădiniță am fost o mare iubitoare de „artistic”. Îmi amintesc că serbările erau pentru mine cel mai așteptat moment. Fără să îmi dau seama, învățam pe de rost rolurile sau poeziile celorlalți copii. În timpul serbării, mama, care îmi era educatoare, se amuza pe seama faptului că, într-un colțișor, fără să deranjez, spuneam și eu alături de colegul meu textul acestuia și, nu de puține ori, într-o lume a mea de copil cu visuri, îi imitam gesturile și mă transpuneam în persoana lui.

De ce ai ales muzica populară și nu alt gen de muzică?
Muzica populară a fost mai aproape de sufletul meu și, prin apropierea de orchestra populara „Mugurelul” am imbratisat-o cu mai mult interes. Odată cu maturizarea mea și cu încercarea mea continuă de a-mi reinventa dimensiunea artistică, am cochetat cu mai multe stiluri. Acum cânt si muzica usoara dar si de petrecere pentru că la evenimentele la care particip, oamenii sunt bucurosi sa ma asculte interpretând o gamă cât mai variată de melodii.

Cine și ce te inspiră în cariera ta?
Mă inspiră întotdeauna farmecul muzicii care niciodată nu e suficientă și nu e sfârșită.
Ascult multă muzică, voci care îmi plac. Chiar și când urmăresc un film, mă las cucerită de coloana lui sonoră căreia îi descopăr semnificații speciale. Mă înspiră oamenii perseverenți care au pus piatră peste piatră la zidirea carierei lor și care se bazează pe muncă sinceră și pe o relație deschisă cu publicul lor. Andra este un artist complet pentru mine și, ascultând doar o piesă din repertoriul ei, iau energie și suflet cât pentru un week-end plin de evenimente.

Care sunt melodiile tale de suflet?
Aici lista e foarte lungă. Melodiile „Mi-a trecut viața muncind” din repertoriul Niculinei Stoican și „Din palme de om sărac” din repertoriul Ionelei Pascu au un loc aparte în sufletul meu. Le ascult destul de des. Dar, fără să fiu lipsită de modestie, mă bucur și de piesa mea „Inimă, câte ai tras” pe care mi-au compus-o Frații Ștefăneț și care are cel mai mare număr de vizualizări pe youtube din repertoriul meu. „Ca la Dumbrăvița! Am lansat acest cântec de ziua mea, pe 3 iunie, pentru că mă reprezintă! E despre mine, Adelina din Dumbrăvița, care-și cântă tradițiile satului la zi de sărbătoare!”.

Ce te-a determinat să lansezi această melodie specifică comunei tale? Poți rezuma contextul acestui cântec dar și ce reprezintă satul Dumbrăvița pentru tine?
Îmi face mare plăcere să vorbesc despre această piesă, a patra colaborare cu Frații Ștefăneț de peste Prut. Mi-am dorit foarte mult o piesă energică, de joc și, în același timp, o temă foarte populară care să o ilustreze cât mai bine. Și-apoi mi-am dat seama că satul Dumbrăvița nu are nicio melodie de folclor care să-i cânte numele și care să-i facă recunoscută vibrația. Zis și făcut!
Am găsit cel mai potrivit prilej de a lansa această piesă – ziua mea de naștere, în care am sărbătorit satul meu drag Dumbrăvița, distribuind acest dar muzical tuturor dumbrăvițenilor doritori să asculte o piesă reprezentativă. Din reacții, am observat că am atins inimile lor. Dar am obținut și zâmbetele lor pentru că videoclipul piesei a avut actori de bază, dumbrăvițeni de fală - Cristiana Magopeț, Eric Dodu, Matei Carp și Erica Sandu. 
Dumbrăvița este „acasă” pentru mine, un loc sfințit de oamenii din jur care îi dau zi de zi strălucire. Poate că acum, pentru că m-ai întrebat despre piesa dedicată dumbrăvițenilor, e cel mai potrivit moment să mulțumesc domnului primar Romică Magopeț pentru toată susținerea și, indubitabil, piesa mea răsună astăzi și datorită dumnealui.

Ai un model în ceea ce privește domeniul muzical?
Da. Consider că suntem dependenți de modelele noastre dar trebuie să găsim calea de a fi independenți pentru că arta cere originalitate.
Îndrăgesc multe voci bune însă ideea de „model” înseamnă foarte mult și pentru mine un model în acest domeniu rămâne domnul profesor Marcel Dupu-un model de ambiție, perseverență, determinare, creativitate și performanță.

Ai planuri de viitor pe care dorești să le împărășești?
Marele plan este să fiu sănătoasă, mai ales în aceste momente critice pe care le traversăm cu toții.
Îmi doresc să pot onora cât mai curând evenimentele alături de formația mea, „Formația Adelina Fulga” și îmi doresc să finalizez albumul alături de Frații Ștefăneț.

Ce face Adelina Fulga în timpul liber?
Îmi place foarte mult să citesc. Cartea îmi „deschide” mintea într-o societate copleșită de virtual. Recent am terminat de citit „Bibliotecara de la Auschwitz” pe care v-o recomand cu drag!
Și bineînțeles, ascult muzică și îmi îmbogățesc repertoriul. Am primit șansa să fac ceea ce îmi place mai mult și să nu știu când separ timpul liber de cel de muncă.

Ce sfat ai da tinerilor care ar dori să ajungă interpreți muzicali?
În primul rând să fie sinceri cu ei înșiși și să trateze lucrurile cu seriozitate de la început.
Cea mai mare satisfacție este cea a lucrului bine făcut. 
Odată intrat în mrejele muzicii, cu toată asumarea, cred că fiecare va ști ce are de făcut. Nu există o rețetă anume. Există doar sâmburele de talent încununat de dorința de a fi nou, magic și plăcut.

Adresează un gând întregii tale comunități.
Sănătatea este neprețuită și le doresc din toată inima consătenilor mei să fie sănătoși !
Avem în satul nostru oameni valoroși care ne ghidează și le transmit toată admirația și prețuirea mea pentru eforturile de a ne susține!

Să ne auzim cât mai curând și să jucăm „Ca la Dumbrăvița”!

Primarul Comunei Ibănești, Romică Magopeț, a dorit să adauge câteva lucruri despre tânăra artistă a Ibăneștiului cât și să-i mulțumească pentru întreaga contribuție adusă imaginii Satului Dumbrăvița: „Adelina este un exemplu de viață, profesionalism și frumusește. Este un etalon al satului nostru drag, Dumbrăvița, un exemplu pentru tinerele generații ibăneștene care-și doresc să ducă mai departe glasul moldovenesc. Atât eu cât și întreaga comună o susținem și ne exprimăm aprecierea față de activitatea realizată din suflet de către Adelina Fulga cât și față de promovarea Comunei noastre. Ne mândrim cu întregul progres cât și cu realizările importante acumulate de către tânăra artistă de-a lungul anilor. Îi mulțumesc și îi urez mult succes pentru planurile de viitor pe care și le-a propus!”

GALERIE FOTO